Crăciunul, sau sărbătoarea nașterii Mântuitorului sau sărbătoarea prin care creștinii sărbătoresc eliberarea lor din robia păcatului și a morții și dobândirea vieții veșnice. Sau, sărbătoarea prin care ne manifestăm bucuria nașterii pruncului Isus, prin care-L cinstim pe Dumnezeu creatorul care prin fiul său ne-a dăruit calea către veșnice, iar noi, scântei din flacăra divină, sărbătorim evenimentul adunați în jurul bradului împodobit , cântând și dăruind cadouri celor apropiați, câte ceva... din agoniseala noastră, din truda noastră de fiecare zi. Acest imbold de a ierta, care ne umple inima de bunătate și fericire, de insuflație divină aș spune eu, Dumnezeiesc, nespecific firii umane, manifestat prin actul de a dărui, a devenit un obicei. Un obicei frumos, un obicei care ne bucură și ne înalță și care ne face să simțim că trăim sărbătoarea. Un obicei pe care nici comuniștii, nici criza și nici alte catastrofe care s-au abătut și care se vor mai abate asupra omenirii nu va dispărea, atâta timp cât în sufletele noastre va exista un gram de credință. Acestea sunt cuvintele mele, ale unui nepriceput în de-ale teologiei, ale unui om obișnuit, cu teamă de Dumnezeu, dar care nu vrea să fie „spectator al propriei vieți sau al lucrurilor ce ni se întâmplă”. Pentru că într-o zi tot vom plăti, pentru toate ipocriziile și lașitățile noastre, pentru toate crimele făcute de acest popor, pentru toate furturile, minciunile și netrebniciile, pentru toate păcatele care se strâng în karma... acestui neam. Și atunci degeaba ne vom întreba dacă și pentru noi românii a venit cândva pe pământ Mântuitorul ? Oare, care a fost motivul pentru care creatorul și-a sacrificat Fiul? Cu ce daruri L-au întâmpinat magii? Noi ce daruri știm a dărui ? A dărui înseamnă, a oferi ceva... ceva din propria-ți muncă, din timpul tău, din truda ta, din experiența și învățătura ta, în favoarea celor dragi, a celor apropiați, a semenilor tăi. Iar pilda talanților mi se pare sugestivă. A dărui înseamnă, a oferi ceva... dar nu din surplusul tău, ci din bunătatea ta, din grija ta, din inima ta, un gest de înțelegere, de curaj sau sacrificiu pe care ni-l impunem pentru a face bine aproapelui. Click pe Read More portocaliu pentru a continua. A dărui poate însemna și o recomandare... un sfat sincer , o carte bună, un film sau o muzică bună, un serviciu, un medicament sau un mesaj frumos, atâta timp cât această recomandare su-gerează „ acest lucru mi-a adus bucurie, aș vrea ca el să te facă și pe tine să simți la fel ” sau, „aș fi fericit să știu că ți-am creat o bucurie” . A dărui înseamnă dragoste, gândire pozitivă, dorința de a da ceea ce este al tău și de a simți fericirea acestuia ca și cum ar fi a ta. A dărui, nu înseamnă a transmite mailuri pe internet despre „ salvați sărmana fată bol-navă”, „ transmiteți dovada credinței, prieteniei.. ”, sau despre noroc, fericire, bani, din genul „nu întrerupeți lanțul...” oricât de ademenitoare, îmbietoare sau amenințătoare ar fi mesajele lor. A dărui, nu înseamnă a nu te implica în problemele sau frământările altora: „tot ceea ce este necesar, pentru ca răul să triumfe, este ca oamenii buni să nu facă nimic”. Iar noi devenim pe zi ce trece un popor de oi guvernați de lupi. A dărui înseamnă altceva, a dărui înseamnă sacrificiu, înseamnă iubire... Nu poți dărui ceea ce nu ai. Credința fără dragoste te face fanatic, vorbele, fără dragoste te fac introvertit, munca fără dragoste: sclav, supunerea fără dragoste: servil, autoritatea fără dragoste: tiran, frumusețea fără dragoste: ridicol, inteligența fără dragoste: pervers, succesul fără dragoste: arogant, bogăția fără dragoste: avar, sărăcia fără dragoste te fac orgolios... Așadar, mulțumesc tuturor acelor care au votat petiția de revizuire a baremului la limba ro-mână de la examenul de evaluare națională din vară, de care într-un final s-a ținut cont și care a generat o analiză în urma căreia nu a fost dezavantajat nici un copil. (printre care și fiul nostru Dan) Mulțumesc și acelora care au votat petiția, inițiată de mine, de stopare a selecției canalelor de televiziune conform voinței operatorilor de cablu TV. Mulțumesc de asemenea și tuturor acelora care mi-ați trimis știri prin e-mailuri „civilizate”, interesante și utile sau celor care au fost alături de mine și familia mea într-un fel sau altul, iar tuturor vă doresc multă înțelepciune în alegerea cadourilor pentru cei dragi. Deci, vă urez, la fel ca și anul trecut, ca sfintele sărbători ale nașterii Mântuitorului să vă gă-sească în pace și să-nătate, să fiți fericiți alături de cei dragi, să aveți ce și cui dărui. De unde dați să nu se cunoască, de la cei ce primiți Dumnezeu să-i ocrotească, să ne vedem și să ne auzim cu bine, acum și încă mulți ani de acum înainte. „ Și-acum te las, fii sănătos și vesel de Crăciun, dar nu uita, când ești voios, creștine, să fii bun.” Sărbători fericite și la mulți ani !
|
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez