Crăciunul, sau sărbătoarea nașterii Mântuitorului, este sărbătoarea prin care creștinii săr-bătoresc bucuria nașterii pruncului Isus, cel care ne-a dăruit calea către veșnice, adică; eliberarea din robia păcatului și a morții și dobândirea vieții veșnice: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul său Fiu, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16). „Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. Și după cum în Adam toți mor, tot așa în Hristos, toți vor fi făcuți vii”. (1 Corinteni 15:21,22.) Așadar, evenimentul nașterii lui Isus Hristos era inclus în planului universal al lui Dumnezeu, de a ierta păcatele săvârșite de Adam și Eva, viața veșnică fiind o urmare a faptului că Isus care era Mesia venise și astfel se apropiase timpul ca binecuvântările regatului mesianic să fie revărsate peste oameni. Altfel spus, Hristos ne aducea ca mare Dar, mântuirea, respectiv dobândirea vieții veșnice în Împărăția lui Dumnezeu. Dar, unde este împărăția lui Dumnezeu? În cer sau pe Pământ? Când cerem să vină la noi Împărăția lui Dumnezeu, la ce ne referim? („Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Împărăția Ta ; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.”- Matei 6:9-10.) Într-adevăr, conform Scripturii, la venirea lui Mesia morții trebuiau să învie și cei vii să nu mai moară. Mesia însuși trebuia „să rămână veșnic” (Ioan 12:34). Totuși există un număr mare de obiecții greu surmontabile! Toate promisiunile lui Isus în legătură cu perspectiva de a intra în regatul mesianic fără a vedea moartea pentru cei care cred sau păzesc cuvântul lui, au rămas fără obiect sau neîmplinite, (Mat. 10:5, 6) israeliții arătând fără echivoc că nu îl doresc pe Isus ca Mesia peste ei. Nici stabilirea datei de 25 decembrie, ca zi de naștere a pruncului Isus, nu are la bază un text biblic, ci sărbătorile păgâne romane ce se țineau la sfârşitul anului, în preajma solstiţiului de iarnă din emisfera nordică. Examinate în lumina Bibliei, aproape toate faţetele Crăciunului se dovedesc fie de origine păgână, fie o denaturare a relatărilor biblice. În dorința de transformare a creștinismului într-o religie pe gustul maselor de păgâni, aceste sărbători au fost „creștinate“ în anul 350, când papa Iuliu I a declarat, data de 25 decembrie ziua nașterii lui Cristos, astfel: „Nașterea Domnului a absorbit treptat și în cele din urmă a înlocuit toate celelalte rituri asociate solstițiului“, menționează Encyclopedia of Religion De ce este 25 decembrie o dată atât de importantă? Pentru că o sumedenie de zei se nasc în această zi: zeul solar roman Sol Invictus şi zeul persan Mithra, Dionysus, Tammuz, Hercules, Helios, Bacchus, Apollo, Iupiter. Tot pe 25 decembrie se naște și Horus, zeul cerului egiptean, ca rezultat al perseverenței zeiței Isis de a își reînvia soțul Osiris, zeul vieții de apoi, al lumii de dincolo și al morților, ca exemplu pentru toți cei care vor să înfrângă moartea. Este foarte probabil să se fi pornit de la un calcul calendaristic, data fiind un simbol universal al nașterii… Prin naștere se perpetuează specia și viața devine veșnică, sărbătoarea în sine semnificând nașterea, creația, și veșnicia vieții și a Universului. Totuși, pentru ca Viața să-și poată continua mișcarea veșnică, Moartea devine o condiție absolut necesară în Univers, așa cum a hotărât Marele Programator, Conștiința Cosmică, Inteligența Organizatoare, Natura, sau dumnezeu, (cu d mic), cum vreți să-i spuneți, „acestei autorități creatoare” care a conceput ingeniosul cod ADN, care presupunem, că stabilește timpul biologic individual, șederii tuturor ființelor vii pe Pământ. Dacă prin absurd am supraviețui etern, am ocupa atât spațiul și timpul progeniturilor cât și mijloacele metabolice ale acestora, ceea ce ar duce la un haos al existenței și a unei lumi ce ar sucomba în sine. Pentru ca lumea să perpetueze la nesfârșit, se presupune că este necesar ca materia să fie în permanență reciclată sau reînnoită. Se nasc și mor planete, sisteme solare, galaxii și implicit ființele vii, structurate din aceleași componente fizice și chimice ale unei lumii materiale, degradante, moartea, prin boli și suferință devenind evident un rău necesar, programat. Cauza principală a îmbătrânirii și a morții noastre biologice este degradarea ADN-ului, care, datorită diviziunii celulare de-a lungul timpului, ajunge să piardă din informația genetică din cromozomi. Ca urmare, nimeni și nimic nu are „viață veșnică” de vreme ce Universul însuși se supune transformărilor ciclice! (A se vedea, produsele chinezești). Dar, miracolul vieții care, transcende limitărilor materiei, programat în variabile, determinist prin informația programată și supus hazardului prin informația receptată din mediu, care începe cu o naștere, merită sărbătorit. Desigur, Crăciunul are pentru fiecare dintre noi, pe lângă semnificația de sărbătoare creștină, și una proprie. Fie ne amintește de copilărie, de bucuria de a primi cadouri, de a colinda, de un Crăciun petrecut la țară, unde se respectă tradițiile străvechi sau de un Crăciun petrecut alături de cele mai dragi ființele, părinții, copiii, nepoții, sau rudele și de mesele pline de bunătăți tradiționale: cârnați, sarmale, caltaboși, colaci, cozonaci, pălincă, vin, bere, etc. Important este, orice semnificație personală i-am da, să nu cădem pradă, furiei consumiste și să transformăm sărbătoarea în excese, în cumpărături iraționale, în consum excesiv, în petreceri, unde să uităm ce anume se sărbătorește sau pe cine, pentru că suntem, foarte intens bombardați de reclame, de: să consumăm, să cheltuim, prin orice mijloace, deseori chiar și acolo unde nu este nicio tradiție! Semnificația personală pe care o dăm Crăciunului este determinată de vârstă, temperament, preocupări și mai ales de trecutul nostru. De aceea m-am străduit, la fel ca în fiecare an, să evit transmiterea de mesaje șablonate, stereotipate, despre fericire, sănătate și liniște sufletească luate la un click distanță de pe internet, pentru că nu exprimă ceva personalizat, ca pentru rude, prieteni, colegi. Dacă am fi sinceri cu noi înșine, ne-am bucura cu adevărat și altfel fără să avem nevoie de un surogat, de un ambalaj fabricat în laboratoarele perverse ale religiei sau publicității. Ufff....! Așadar, vă doresc tuturor; rudelor, prietenilor, colegilor de serviciu, celor care citesc paginile acestui site, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și a noului an 2019, multă, multă sănătate, fericire (tinerețe fără bătrânețe și viață veșnic... îmbelșugată), prosperitate alături de urarea tradițională, laconică, concisă, succintă: CRĂCIUN FERICIT Și AN NOU FERICIT! Merry Christmas and happy new year! LA MULȚI ANI! Bîrsan Ioan
0 Comments
A venit din nou magia sfintelor sărbători de iarnă, care ne îndeamnă să fim mai buni, mai calzi, mai iubitori! Aşadar, fie ca spiritul, pacea şi lumina acestor magice zile, să se odihnească în gândurile şi sufletul dvs., să vă călăuzească visele spre împlinire, inima spre iubire şi iertare, să vă învingă toate temerile; bucuriile să vă fie depline şi rugăciunile dvs. să primească răspuns! Iar Noul An 2015, care deja se apropie, să vă aducă tot ce vă doriţi şi să vă ajute să păşiţi cu fericirea alături, în destinul pe care vi-l visaţi! Aşadar, urez tuturor: rudelor, prietenilor, colegilor de serviciu, celor care citesc paginile acestui site, din toată inima: SĂRBĂTORI FERICITE şi LA MULŢI ANI!
Anul trecut mă străduiam să vă scriu o urare de sărbători, un mesaj de genul „Crăciun fericit și An Nou fericit!”, dar nu chiar atât de limitat... ceva mai deosebit, ca pentru rude și prieteni, din care să rezulte, un gând bun, apreciere, respect. Și din lipsă de inspirație, am căutat pe net... unde am aflat că: „În nici un caz nu spunem «Crăciun fericit». E un pleonasm! Cum pot fi altfel sărbătorile decât fericite?” Și am „comentat”: „Pot...!” Am mai pățit-o! Și în final, după ce am tot citit filozofii de felul acesta despre urări și datini de Crăciun, am ajuns la concluzia că nu există o urare perfectă, toate pot fi interpretate și în esență, doar atenția contează! Pentru sărbătorile din anul acesta, inspirația mea este tot zero, dar și buna dispoziție. Poți să fii sănătos, tu și familia ta, poți avea ce pune pe masă, că tot se găsește câte unul care să îți strice liniștea de sărbători. Desigur, mă refer la „problema” cu casa! Unii consideră că trebuia să o dau afară de prima dată pe „chiriașă”, atunci când am ajuns, - tot aia era - casa era vizată de mult. Forța provoacă ură și pe urmă apare răzbunarea. Iar eu am considerat că oamenii mai și gândesc! Dar, ticăloșenia, prostia, frica, lașitatea și orgoliul sunt mai presus de rațiune, mai ales în ajunul sărbătorilor. La urma, urmei toate bunurile de acolo, nu cred că valorau mai mult decât x salarii - și niciodată probabil nu le-aș fi valorificat - aveau o valoare sentimentală. În final, pentru toate părțile, cred că se va ajunge la soluția cea mai „bună”. Fătuca cu o locuință (gratis) - poliția... cu disprețul public și poate ceva disciplinar - iar eu cu curățenia de iarnă făcută „ieftin”, pentru că amenda sper să fie anulată, dacă justiția funcționează corect în România, dar până atunci va trebui plătită! Dar supărarea și alergătura? Aşadar, vă doresc tuturor; rudelor, prietenilor, colegilor de serviciu, celor care citesc paginile acestui site, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și a noului an, multă, multă sănătate, fericire (tinerețe fără bătrânețe și viață veșnic... îmbelșugată), prosperitate alături de urarea tra-dițională, laconică, concisă, succintă:
Merry Christmas and happy new year! CRĂCIUN FERICIT Și AN NOU FERICIT! LA MULȚI ANI! |
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez