Privesc cu mânie cele două imagini selectate mai sus. Prima; imaginea Mântuitorului, în agonie, răstignit pe cruce. Cea de a doua; un print screen cu distribuirea insistentă, din partea unor naivi iraționali pe rețelele de socializare a dialogului biblic dintre Pilat și popor, actualizat... adică inducerea sentimentului de regret și dezamăgire, cauzat de eșecului electoral al partidului susținut - strecurând cu dibăcie ideea răutăcioasă că mulțimea, gloata, nătângii, întotdeauna ceilalți... aleg hoții - ambele imagini, una derivată din cealaltă, concretizând rezultatul erorilor gândirii umane, a decăderi și a prostituției politice.
Ce glumă mizerabilă a manipulării și a istoriei: să-l înlocuiești pe Pilat din Pont cu o autoritate electorală actuală acceptată ca democratică! A acuza poporul că alege hoții, după 2000 de ani de civilizație, nu este numai o infamie ci și o dovadă a putrefacției gândirii, o radiere a lecțiilor de istorie, a ororilor și erorilor ei și a principiilor democrației. Oare poporul, masele sau majoritatea, fac alegeri greșite? Este poporul atât de copleșit de informații sau de manipulări încât binele și răul se amestecă într-un vârtej care îi înghite discernământul? Oare, Măria Sa Poporul a hotărât că tâlharul Baraba trebuie să scape și El, Fiul lui Dumnezeu, Proorocul, „Mielul”, trebuie să moară? E uimitor până la stupefacție, cât de buni cunoscători ai poporului sunt unii. Știu totdeauna foarte bine ce vrea poporul! (Pentru că de 2.000 de ani încoace, încearcă să pună în practică aceleași strategii de manipulare.) În viața de zi cu zi fiecare dintre noi suntem la un moment dat martor, judecător, acuzat sau parte din vocea poporului. Dar înainte de a ne alătura orbește corului de acuzatori sau de judecători anonimi al procesului sau de susținători ai diferitelor grupări (politice), nu ar trebui să facem și câteva informări, documentări, cercetări, analize? Dacă toată lumea și-ar înțelege responsabilitatea, față de noi înșine și față de semenii noștri, și că orice susținere are nevoie de cunoaștere și de dovezile corespunzătoare pentru a fi acceptată, nu am mai avea Pilați sau Caiafa moderni care să ne pună în față o turmă de Barabași din care trebuie să alegem unul. Nici nu mai contează pe care dintre ei îl vom salva. Altfel vom aștepta din nou patru ani mântuirea. Și după asta vom avea alt Baraba de ales, și altul, și altul… pentru că tot timpul altcineva va face alegerea nepotrivită, iar mântuirea este departe de noi. Pentru că Iisus ne zâmbeşte amar doar de pe pereții bisericilor sau de pe icoanele nefăcătoare de minuni, la fel de neputincios ca acum 2000 de ani. Pentru a continua lectura accesați butonul portocaliu Read More
0 Comments
|
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez