pagină temporară Hoții de la RupeaSub pretextul cumpărării unei case, situată în Rupea pe str. 1 Decembrie 1918, pusă în vânzare și nelocuită, Farkaș Lenuța, zisă Nuți Maior, a vizitat casa și a insistat pe lângă administratorului acesteia, folosindu-se de calități mincinoase și viclenie-motivând o situație dificilă în viața ei - să rămână în casă până la întocmirea actelor de vânzare-cumpărare.
Fără acordul proprietarului, exprimat clar într-o convorbire telefonică, Lenuța s-a mutat în locuința respectivă, pe care în următoarele zile de la instalare a golit-o de toate bunurile posibil vandabile. Astfel, de la perdele, la covoare, cuverturi, plăpumi, mileuri, haine uzuale s-au de port popular tradițional românesc, roți de car, damigene din sticlă, bibelouri, veselă, tacâmuri, unelte de uz gospodăresc etc, etc aceasta a golit casa, și cu ajutorul unor complici a scos bunurile din locuință. Inițial, alertată personal de proprietar, Poliția Orașului Rupea a refuzat să se implice deoarece, nu este un caz de pătrundere prin efracție sau de violare de domiciliu și i-a recomandat acestuia să apeleze la serviciile unui avocat. Proprietarul s-a conformat și în urma unui consult cu mai mulți avocați, a realizat împreună cu câțiva martori o acțiune de notificare (înștiințare) a promitentei cumpărătoare, cu obligația acesteia să părăsească locuința în termen de 24 ore, acțiune care s-a materializat printr-o declarație scrisă. Ulterior, datorată împrejurării, proprietarul a fost informat de câțiva vecini, despre faptul că din locuința lui se sustrag obiecte recunoscute de aceștia, ca aparținând proprietarului, de câteva persoane necunoscute. Pentru faptul că proprietarul se afla în interes de serviciu într-o altă localitate acesta, sfătuit de avocați, a apelat serviciul de urgență 112 într-un moment când „vizitatorii” se pregăteau să încarce în cărucioare lucruri care nu aparțineau sigur prezumtivei cumpărătoare. În urma deplasării unui echipaj de intervenție la fața locului, acesta a considerat că reclamata este într-un „proces de eliberare întârziată” - termenul de eliberare a locuinței fiind depășit cu 2 ore dar, la adăpostul întunericului, Lenuța mai avea câte ceva de furat - și organul de poliție, l-a amendat pe proprietar cu suma de 500 lei pentru „apelarea abuzivă a numărului unic pentru apeluri de urgență 112”- art. 32, aliniat 1, litera a. Eu cred că abuzul trebuie căutat în altă parte! Pentru că, îngăduitorul păgubaș, a fost crucificat, prin conlucrarea tacită dintre „biserica infractorilor” și autoritate, întru salvarea slăbiciunilor... Dar sacrificiul poate n-ar fi în zadar, dacă ar duce la nașterea unei noi „religii”, în care la „Sfânta Eficiență” sau la „Sfânta Siguranță”, să se închine cu încredere mulțimea. Altfel vom plăti taxe și impozite, pentru ca infractorii să fie protejați de oamenii cinstiți, nu invers, pentru că polițiștii, cei care ar trebui să fie dulăii societății și apărătorii victimelor, devin dulăi ai infractorilor. ..................Pentru a continua accesați butonul portocaliu Read More......................
0 Comments
|
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez