hoax-uri, cu rugămintea de a interpreta textul ca un pamflet, sau pedagogic, nicidecum ca o ofensă adusă celor care-mi trimit e-mailuri despre care pot spune că mă bucură atunci când le primesc și au un mesaj sau conținut adecvat. Motto: „Cel care așteaptă ca pe lumea aceasta diavolii să umble cu coarne, iar nebunii cu clopoței, va fi totdeauna prada sau jucăria lor.” - Artur Schopenhauer.
Primesc multe e-mailuri. Se întâmplă uneori să primesc e-mail-uri prin care se prezintă un caz umanitar sau care înfățișează o temă religioasă și mi se cere să le transmit mai departe fiindcă prin transmitere se pot aduna bani pentru acel caz sau mi se cere să-mi demonstrez credința precum și multe altele care apelează la sentimentele mele umanitare, la dorința de a avea noroc, bani, sănătate. Mai toate sunt binevoitoare învăluite în muzică și imagini, unde nocivitatea este bine disimulată, la altele amenințarea este clară și sugerează ce mi s-ar putea întâmpla mie sau celor apropiați dacă întrerup lanțul. Mai toate sunt trimise de prieteni pe care îi cunosc și în majoritatea cazurilor sunt îmbogățite cu sute de adrese de e-mail, vizibile între ele. Sunt sfătuit, cum aș putea să câștig bani, de ce să mă feresc, cum să mă rog.... Mi se dau formule de rugăciune și neapărat obligația de a le trimite mai departe și altor „n” prieteni ca să le arăt cât de sensibil sunt sau de câtă credința dau dovadă. De altfel toate „cadourile” cu care unii și-au demonstrat sentimentele pe care le nutresc față de propria-mi persoană nu pot fi circumscrise nici unei teologii. Au paradigma a ceea ce se numește „ghiveci de credințe populare cu iz de obscurantism condimentat cu ticuri de limbaj evanghelic”. Nu trebuie să fii James Bond să îți dai seama că toate acestea sunt răutăți disimulate sau mai exact hoax-uri. Oricât de drăguțe și de ambientale muzical ar fi, indiferent cât de „spirituale” și împodobite cu versete ar fi, răspândirea acestor mesaje are un interes economic. Ele au atașat un program de spam care înregistrează adresele celor „lesne crezători” în vederea exploatării lor. Astfel, „mâinile” lui Albrecht Dürer, care ascund o istorie cu ade-vărat cutremurătoare, apar în surogate mistic-religioase. Imagini bizare, oameni suferinzi, rețete miraculoase sau întâmplări ciudate, avertizări... numere norocoase, soluții de succes sau bunăstare și lista mai poate continua, sunt exploatate și transpuse în „dă mai departe”. Unde ne este rațiunea prin care încercăm să deosebim binele de rău, discernământul prin care apreciem adevărul, valoarea, fără de care ne înjosim până la marginea civilizației umilindu-ne semenii prin ușurința cu care ne lăsăm ademeniți de iluzii sau cuvinte frumoa-se? Dar, cel mai bine este să mă opresc aici și rostesc o rugăciune pentru cei care n-au înțelepciune și să spun: prieteni, nu-mi mai trimiteți așa ceva și nu-i mai expuneți și pe alții dacă voi ați fost „cadorisiți ”. Cine vă citește e-mailul vrea un mesaj trecut prin prisma inimii și rațiunii voastre, știri, impresii, glume, poze, un mesaj frumos, o muzică bună, nu teama că-l veți trimite într-un colț să spună „rugăciunea”, nu frica că adresa de e-mail îi va fi împrăștiată-n lume, poartă de intrare pentru troieni, bun de vânzare pentru hackeri, vise deșarte, viteză scăzută, timp pierdut. Ni se taie craca de sub picioare și când spun cracă, mă refer la „pământ și apă”, de la resurse până la autodeterminare, dar noi credulii, îngroșăm statisticile naivității, supunându-ne cunoscuții la „rugăciuni” și nici măcar acestea către adevăratul Dumnezeu, ultima noastră speranță, poate. Doamne iartă-i, că nu știu ce fac ! Deci, folosiți-vă de puterea internetului pentru a beneficia de avantajele reale ale acestuia, rezultate în urma informării, documentării, a citirii cărților în format electronic, a vizualizării creațiilor artistice etc; care permite accesul la o bază imensă de date, doar în câteva secunde și care oferă posibilitatea de a stabili un fundament obiectiv al valorilor, comp-ortamentelor, și sistemelor de credință umană, și care este o cu adevărat o descoperire extraordinară, pentru că are puterea de a schimba viețile, atât la nivel personal cât și colectiv - într-o măsură care nu a fost anticipată până acum. Nu postați articole sau comentarii imbecile, neargumentate, defăimătoare, jignitoare. Nu-i înjurați pe cei care gândesc diferit... argumentați, demonstrați, convingeți. Nu atacați o persoană ci idea în sine. Ideile trebuie lăsate să circule, să se dezvolte, să stârnească reacții, fără teama de a fi ridiculizați sau condamnați pentru faptul că suntem sau gândim diferit. Postați cu numele real, pentru a nu fi acuzați de lipsă de curaj, de proiectarea unei imagini diferită decât ceea ce sunteți, de manipulare. Într-o zi va conta orice gest de integritate, curaj, compasiune sau sacrificiu pe care l-am făcut și care i-a determinat și pe ceilalți să ne urmeze exemplul. Pentru a continua accesați (click) butonul portocaliu Read More. |
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez