Crăciunul, sau sărbătoarea nașterii Mântuitorului sau sărbătoarea prin care creștinii sărbătoresc eliberarea lor din robia păcatului și a morții și dobândirea vieții veșnice. Sau, sărbătoarea prin care ne manifestăm bucuria nașterii pruncului Isus, prin care-L cinstim pe Dumnezeu creatorul care prin fiul său ne-a dăruit calea către veșnice, iar noi, scântei din flacăra divină, sărbătorim evenimentul adunați în jurul bradului împodobit , cântând și dăruind cadouri celor apropiați, câte ceva... din agoniseala noastră, din truda noastră de fiecare zi. Acest imbold de a ierta, care ne umple inima de bunătate și fericire, de insuflație divină aș spune eu, Dumnezeiesc, nespecific firii umane, manifestat prin actul de a dărui, a devenit un obicei. Un obicei frumos, un obicei care ne bucură și ne înalță și care ne face să simțim că trăim sărbătoarea. Un obicei pe care nici comuniștii, nici criza și nici alte catastrofe care s-au abătut și care se vor mai abate asupra omenirii nu va dispărea, atâta timp cât în sufletele noastre va exista un gram de credință. Acestea sunt cuvintele mele, ale unui nepriceput în de-ale teologiei, ale unui om obișnuit, cu teamă de Dumnezeu, dar care nu vrea să fie „spectator al propriei vieți sau al lucrurilor ce ni se întâmplă”. Pentru că într-o zi tot vom plăti, pentru toate ipocriziile și lașitățile noastre, pentru toate crimele făcute de acest popor, pentru toate furturile, minciunile și netrebniciile, pentru toate păcatele care se strâng în karma... acestui neam. Și atunci degeaba ne vom întreba dacă și pentru noi românii a venit cândva pe pământ Mântuitorul ? Oare, care a fost motivul pentru care creatorul și-a sacrificat Fiul? Cu ce daruri L-au întâmpinat magii? Noi ce daruri știm a dărui ? A dărui înseamnă, a oferi ceva... ceva din propria-ți muncă, din timpul tău, din truda ta, din experiența și învățătura ta, în favoarea celor dragi, a celor apropiați, a semenilor tăi. Iar pilda talanților mi se pare sugestivă. A dărui înseamnă, a oferi ceva... dar nu din surplusul tău, ci din bunătatea ta, din grija ta, din inima ta, un gest de înțelegere, de curaj sau sacrificiu pe care ni-l impunem pentru a face bine aproapelui. Click pe Read More portocaliu pentru a continua.
0 Comments
|
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez