Educația ? Sunt un neconformist optimist și visător, un pic mizantrop; un agnostic băgăcios, care a participat și la lovitura de stat din Decembrie ’89 și pe care încă, mă mai încăpățânez să o numesc: revoluție. Am votat și aiurea, și la alegeri și la referendum și... din cauza mea și a unora ca mine, țara aceasta este unde este. Da, îmi place să mă implic, să nu las lucrurile la voia întâmplării; mi-aș fi dorit, de exemplu, să fi realizat ceva mai măreț: o lume mai bună, dar nu cred că am reușit... Într-o zi va veni vremea când va trebui să le vorbesc copiilor mei despre ce am făcut pentru a-le îmbunătăți viața... A fost o perioada când am luptat enorm. Am căzut și m-am ridicat, de câteva ori. Rezultatul a fost același. Am încercat să supraviețuiesc alegând și calea mai ușoară: munca, doar munca, refugiul în muncă, dar... succesul trezește invidii, dușmani, apoi intrigi, căderi, și ce câștigi ? O pâine în plus, o lume mai pustie! Am citit despre nativii din zodia mea că sunt meticuloși, că au simțul: amănuntului, gândire practică și analitică, dragoste pentru ordine, punctualitate și disciplină; dar și puternice tendințe critice, tentația de a verifica, clasifica, cataloga, succesul lor, fiind mai mult rezultatul perseverenței, acolo, unde mediul le permite. Adevărat, dar toate acestea sunt bune în muncă, în relații devin destul de enervante. Și cine mai prețuiește munca în România? Tot în zodiac mai scrie că: nativii din fecioară reacționează prompt și violent atunci când sunt jigniți, înșelați, umiliți sau subapreciați, dar cui îi mai pasă de cine pe cine jignește, înșală sau fură și cine mai crede în zodii ? Toate aceste atribute fie și zodiacale or fi valabile dar, contează doar pentru cetățenii unor alte state. De ce a trebuit să mă nasc în această țară? De ce m-am născut aici, unde este atâta mizerie fizică și morală? Atâta suferință ! Are vreo legătură destinul meu cu acest pământ ? Deviza mea; privind latura materială a unei lumi mai bune era: „scopul meu profesional este să automatizez ! ”. Să eliberez oamenii de munca lor istovitoare; periculoasă, stresantă, monotonă sau slab productivă. Să aduc aportul meu, ca informația să circule, ca oamenii să poată accede mai ușor la cunoaștere, să poată comunica mai ieftin, mai repede, mai sigur. Nu-i un vis frumos? Cine nu se poate bucura să audă oricând vocea aproapelui aflată la mii de kilometrii depărtare? Cine nu se poate bucura să vadă oricând frumusețea gesturilor și formelor umane a creațiilor artistice și științifice , să aibă pe masa de lucru date, date aflate undeva... în labirintul larg al lumii ? Deși, poate că lucrurile nu stau chiar așa, nu întotdeauna tehnica aduce fericirea... ! Dar; ce să mai automatizezi în România? Aici s-a vândut totul, iar noii proprietari tind să închidă totul, tot ce au cumpărat. De ce nu putem construi...? De ce nu putem trăi bine, civilizat? De ce nu putem „prospera” ? De ce alții pot și noi nu? Pot eu să schimb, ceva? Oare ce ar trebui să facă un presupus pasager, aflat undeva pe un vapor rătăcit în furtună, văzând căpitanii și echipajul lui luptându-se între ei pentru a prinde bucăți din râvnitul colac al salvării? În România se „joacă” după regula: echipa politică care pierde bătălia, nu pierde doar banii, privilegiile și funcțiile, ci își pierde și libertatea, la propriu! Politicienii, mai toți fanarioți moderni, vor trebui să înțeleagă că după încheierea ostilităților, învingătorii și-au câștigat doar dreptul de a sta pe puntea vaporului, în timp ce aceasta se scufundă, atât și nimic mai mult. În România nu s-a instaurat un stat de drept. În România nu a existat o bătălie a ideologiilor politice ci un război al furtului și al șantajului reciproc. JUSTIȚIA nu a fost și încă nu este în stare să facă LUMINĂ în acest război, iar presa, ultimul apărător al democrației, este aservită intereselor partinice. Mass-media a avut un rol important în îndobitocirea rasei umane, de pretutindeni nu numai din România, dar parcă aici totul a luat-o razna. Cu ajutorul ei se fac și se desfac guverne. Cu ajutorul ei învățăturile din familie și școală au devenit demodate, televizorul și internetul au devenit principalele surse de educație. Iar din punctul meu de vedere acei jurnaliști care s-au vândut sistemului poartă o bună parte din vina pentru ceea ce am ajuns. Propagandiștii lor susțineau că, un exemplu: „proprietatea de stat este ineficientă, că statul este un prost administrator, că numai privatizarea integrală a avuției naționale ne va asigura o așa zisă prosperitate.” Păi normal că este ineficientă dacă peste 70% din angajații la stat sunt niște scursori umane fără nici un pic de demnitate, selectați pe criterii politice, cu diplome cumpărate (prin taxe) la școli inutile, fără educație... poate că de aici ar trebui începută purificarea... Pentru a continua accesați butonul portocaliu Read More
2 Comments
|
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez