„E mai puţin dureros să te desparți de patrie, decât a trăi în ea și a vedea individualitatea, adică toată ființa adevărată a poporului pierind și stingându-se.” - Alexandru HurmuzachiRăzboiul româno-român. De la ieșirea în stradă, la a ajunge pe drumuri! „Ieșiți în stradă să apărăm Justiția!” Justiție până la capăt! justiție… până când totul va ajunge țăndări! Text preluat, și adaptat. Toate experiențele totalitare ale secolului XX au pornit de la viziuni intelectuale complexe, care au reușit să fabrice soldați ai ideologiilor lor prin reducerea ideologiei la lozinci simple, clare, care au reușit să lovească exact unde trebuie în adversar, prin manipularea creierelor iraționalele. Hitler, unul care se crezuse uns de Istorie să refacă traiectoria lui Friedrich cel Mare și a lui Napoleon Bonaparte avea totuși să se sinucidă la Berlin, pe data de 30 aprilie 1945, împreună cu partenera sa, Eva Braun. Se încheia astfel o epocă de delir apocaliptic și de transă ideologică, al cărei efect a fost un carnagiu universal care a culminat în crima absolută a Holocaustului. Lumea sa mentală era una în care „rasa superioară” era obligată să distrugă orice altă colectivitate, percepută drept patogenă. Pentru Hitler, coerența ideologică era insignifiantă, ceea ce conta era consecvența în susținerea unei idei-forță, simplă și simplificatoare, pe scurt: anticapitalism, antiliberalism, antimarxism, antisocialism, oricare ar fi acesta, cu ex-cepția național-socialismului! (sursa: Adolf Hitler, Răul radical și gramatica exterminării - Vladimir Tismăneanu) Rusia comunistă, alcătuită din ruși care vroiau să trăiască în pace și belșug, a ucis și ea peste 20.000.000 de oameni, sub conducerea lui Stalin. La fel de pașnică era și uriașa populație chineză, dar comuniștii chinezi au ucis înfricoșătoarea cifră de 70.000.000 de oameni. Japonezul obișnuit, de dinaintea războiului mondial, nu era un sadic războinic. Totuși, Japonia a ucis și măcelărit de-a lungul Asiei de Sud-Est într-o orgie criminală sistematică, 12.000.000 de chinezi civili, majoritatea uciși cu sabia, baioneta și lopata. (Sursa: Anatol Basarab - Opinii și opinii. Voi ce opinii aveți?) În România, între 1944 şi 1989, au avut de suferit de pe urma comunismului 1.131.000 de deținuți politici. Interesant că eliminarea aceasta fizică s-a produs pentru edificarea „celei mai bune și mai drepte orânduiri de pe pământ” și în numele eliminării „obscurantismu-lui religios” și a misticismului. De ce scriu despre Hitler, Stalin și alții? Pentru a continua accesați butonul portocaliu „Read More”
0 Comments
|
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez