Colecție de texte despre știință și religie. Ficțiune după „Crearea lui Adam” - Leonardo Da Vinci NEVOIA DE ADEVĂR Cap. I Moto: Nimic nu este mai opus adevărului decât ceea ce seamănă cu adevărul. Duș-manul cel mai aprig al adevărului nu este minciuna, ci aparența de adevăr. Trăim într-o societate intoxicată de informație, de adevăruri și neadevăruri, mai mult sau mai puțin importante, zi de zi, vrând-nevrând, fiind supuși unui aflux informațional și unui bom-bardament mediatic, realizat, cu sau fără intenție educațională. Descoperirea adevărului? În general, o chestiune legată de puterea intelectuală, cea din care derivă rațiunea de a discerne binele de rău sau de a intui viclenia pentru că, în majoritatea cazurilor, mai toate informațiile recepționate sau cu care intrăm în contact, sunt plauzibile, unde realitatea pare evidentă, gândirea noastră refuzând să analizeze, cel mai adesea veridicitatea lor și doar o mică parte sunt îndoielnice, unde realitatea ne este prezentată sub forme diferite, iar adevărul mai greu de acceptat. Celor mai multor oameni le este greu însă să se orienteze în acest puhoi de informații cu care sunt bombardați, din moment ce nu și-au dezvoltat suficient de mult puterea de a discerne și răbdarea de a face acest lucru, dorința de a cerceta și mobilizarea înspre a despărți adevărul de minciună sau binele de rău. Oamenii însă știu, nu toți desigur, că pot fi manipulați și că manipularea unui individ sau al unei societăți poate fi făcută și prin intoxicarea cu informații, din ce în ce mai multe și mai verosimile, unele veridice, altele nu, astfel încât, în final, valoarea de adevăr, sau dorința de a afla adevărul, să poată scădea. Pentru că; cine le mai poate știi sau analiza pe toate? Iar rezultatul: apariția oboselii și a refuzului de a căuta dincolo de „scenă” și ca urmare, renunțarea la cunoaștere și totodată tendința de a urma turma... fiindcă e greu să găsești un adept al teoriei conspirațiilor fericit și mulți nu suportă ca cineva să le conteste adevărurile în care cred. Și totuși oamenii au nevoia de a înțelege esența lucrurilor și a ceea ce se întâmplă cu ei și cu cele din jurul lor, de a înțelege universul perceptibil din care fac parte și dacă se poate, esența fenomenelor, a genezei, a științei, a religiei, pentru că despre aceste adevăruri vreau să vorbesc și despre gândirea oamenilor care se pune, mai mult sau mai puțin în mișcare, pentru a prelucra și verifica informațiile, și despre claritatea expertizelor acestora care le solicită cunoștințele, răbdarea și atenția în efortul de a descurca ițele diabolic încurcate de conjurațiile răului sau de ignoranță. Însă, analizată din surse diferite, realitatea ni se dezvăluie deseori ca fiind înconjurată de contradicții, iar metodele de analiză, generatoare de controverse. Și atunci...? Unde putem găsi adevărul? Poate fi el cunoscut sau acesta este doar apanajul a unor grupuri mici de oameni ce au considerat că descoperirea lui ar putea crea haos sau pierderea de privilegii? Internetul, radioul, presa și televiziunea, ca instituții mass-media sau instituțiile statului: guvernul, școala, biserica, sau companiile comerciale: farmaceutice, alimentare, societatea, aproapele, pot fi surse de încredere? Sau trebuie să conchidem, că, de cele multe ori, chiar acestea încearcă să ne manipuleze și că Omul trebuie să înțeleagă că este liber și că trebuie să gândească pentru el, că nu are nevoie de o autoritate care să analizeze în locul lui sau să-i impună cum să gândească, iar unele lucruri chiar nu sunt ceea ce par a fi și umanitatea încă nu cunoaște adevărul? Sau, pentru păstrarea fericirii omenirii, pentru ca omul de rând să-și poată trăi liniștit traiul este necesar ca nimeni să nu poată afla mai mult decât îi este îngăduit? .............................................................. Omul, în sine, are nevoie de ceva în care să creadă, de ceva care să-l stârnească să simtă că viața sa are semnificație, că este necesar în această lume, așa cum spunea Hannah Szenes, dar „dacă oamenii sunt buni doar de frica unei pedepse sau în speranța unei răsplăți, atunci suntem într-adevăr o adunătură jalnică.” la fel, cum spunea Albert Einstein. Desigur, nu ne este ușor să constatăm că adevărurile în care am crezut sunt false, ni s-a mai întâmplat asta, atunci când am descoperit că Moș Crăciun nu există. Iar o exegeză, adică o analiză critică și complexă a textelor biblice din perspectivă multidisciplinară provoacă în noi un sentiment de jenă și de sacrilegiu, deoarece ea tinde să distrugă o legendă care a provocat deliciul copilăriei noastre și de care suntem profund atașați. Dar adevărul nu este făcut din concesii sentimentale și trebuie să acceptăm ceea ce merită a fi adevărat. „Nefericirea oamenilor vine din ușurința cu care se lasă păcăliți”, scria Tudor Arghezi. Ieșind puțin din jocul impus de biserică, în sensul de a nu accepta teoria căreia strămoșii noștri sunt un bărbat și o femeie, creați din lut, după chipul și asemănarea unei ființe divine, veșnice, omniprezentă, atotștiutoare, atotputernică, sfântă, milostivă și dreaptă etc, dar nici pe aceia a evoluției, cazul trecerii de la o specie la alta, pentru că aproape nimic nu dovedește că mamiferele se trag din reptile, iar omul se trage din maimuță și că tot din reptile ar fi evoluat și păsările, și tatonând, selectând adevărurile probabile, eliminând falsurile dovedite, am putea stabili o ordine a marilor evenimente care să ne ofere o față a trecutului. Astfel, constatând că toate marile religii din lume vorbesc despre personaje venite din cer sau care au legătură cu cerul, întocmai ca în rugăciunea creștină „Tatăl nostru care ești în ceruri”, și eliminând teza eronată a preistoriei, în care Omul era un biet animal neștiutor, putem spune că omul pământean a avut strămoși superiori și oarecum în curs adaptare prin fericita întâmplare provocată de o mutație, prin care mușchii întregii cutii craniene, folosiți de primate pentru mușcătură, au slăbit, ceea ce, a provocat extinderea craniului și dezvoltarea unui creier mai mare. Deci, nu putem să nu acordăm o atenție deosebită unei astfel de ipoteze care, din punctul unora de vedere, ascunde adevărul despre geneza noastră. Iar știința și religia cu, multele lor probleme aparent divergente, se ascund într-o liniște scandaloasă: nu știu, nu pot sau nu vor să ne prezinte adevărul, ignorând totul într-un război secret care se desfășoară în umbră, lăsând loc interpretării într-un sistem ce poate manipula, ce poate controla emoțiile, comportamentul, gândirea iar „cea mai mare durere ți-o provoacă incertitudinea”- Alexandre Dumas-tatăl. Aproape că am ajuns la nivelul marilor civilizații anterioare și, asemenea strămoșilor noștri, dispăruți ne putem îndrepta către o posibilă catastrofă, atomică, biologică etc. Deci, devine destul de limpede că cunoașterea adevărului, este calea de identificare a binelui și răului, de desprindere a omului de regnul animal, lipsit de această abilitate și ușor de manevrat. Deci, despre; Cine este creatorul ? Cine este Dumnezeu? Ce este Dumnezeu? Unde este Dumnezeu? Ce sunt gândurile? Ce este sufletul? Ce este spiritul? Ce este con-știința? Ce este viața? Care este scopul vieții? Cine suntem noi ? Este adevărul cunoscut? Deține cineva tot adevărul? Poate fi adevărul cunoscut? cu texte selectate de pe internet . Pentru a continua lectura întregii lucrări accesați butonul portocaliu Read More. Scopul acestor însemnări este un îndemn spre reflexie... spre cercetare și analiză, spre studiul cât mai multor puncte de vedere asupra realității, și de a nu considera că tot ceea ce ne stă în cale sau nu ne putem închipui este; dușmanul nostru. Suntem rezultatul a ceea ce am gândit, și devenim ceea ce gândim, mintea este totul ! Puterea intelectuală, este cea care a desprins Omul din regnul de animal sălbatic, dar tot ea este și generatorul tuturor formelor de dominație și control la care este supusă civilizația umană. Cunoașterea adevărului, este calea de identificare a binele și răului, de conștientizare a acțiunilor noastre. „Nimic nu este mai opus adevărului decât ceea ce seamănă cu adevărul. Dușmanul cel mai aprig al adevărului nu este minciuna, ci „aparența de adevăr.” De la costumația pentru stradă și până la partenerul de drum, de la medicamentul reco-mandat de medicul aparținând unui sistem la candidații din alegeri, aparținând probabil altui sistem, tot timpul trebuie să alegem. Dar oare, cât de conștient o facem? Eșecul multor acțiuni se datorează și unor premise greșite, al lipsei de cunoaștere; „răul vine din lipsa de cunoaștere” respectiv, din cauza unei insuficiente sau proaste informări sau a dezinformării. În contextul actual al dezvoltării societății umane, viitorul aparține informației; al rețelelor de comunicații: de televiziune, de telefonie, de socializare, al internetului, a celor care dețin logistica. Cine deține informația, deține și puterea, cine manipulează informația, dorește... ceva? Un scop ascunde întotdeauna un interes. Astfel, când cunoașterea adevăratului scop, cel pe care-l definim ca ascuns, este importantă pentru sistemul respectiv; apar programele conștiințelor lui, cu valori false și neraționale, care urmăresc degradarea, rațiunii Omului și transformarea lui în animal ghidat de instinct, temător și ușor de condus. Direcționată de religie, de aparențe ticluite, de stresul ineluctabil al existenței umane, gân-direa noastră rămâne ancorată undeva într-o imensă inerție, consolidată de miile de ani de evoluție direcționată a spiritului. Din cauza acestor vicisitudini și al intereselor meschine, omul irațional devine sclavul falselor realități, iar obișnuința îl împietrește în această stare. Fiecare ființă vie de pe acest pământ, de la bacterii și plante la animale și om, vine pe această lume cu un bagaj genetic capabil să o dezvolte miraculos din momentul fecundării și până în momentul când toate organele sunt deplin formate și organismul este capabil de o viață independentă. Fiecare ființă vie de pe această planetă este „programată” să se dezvolte, să procreeze și să sucombe, în urma unui set de instrucțiuni înscris în codul genetic, dar toate aceste ființe sunt condamnate să moară la bătrânețe, doar pentru că unul dintre strămoșii omului, nu ar fi respectat porunca unui creator, bun, atotștiutor și veșnic (supărat), păcat, ce nu pare prea verosimil și altfel imposibil de explicat și de înțeles. Ne naștem sub povara unui păcat, numit original, inventat și perpetuat de niște minți bolnave al căror scop perfid este menținerea gândirii maselor într-o închisoare mentală și emoțională, și înlăturarea voinței lor, pentru că oamenii care se simt vinovați sunt mai docili și mai ușor de manipulat. Frica de a fi condamnați în eternitate la chinurile iadului, precum și inducerea speranței într-o viață mai bună, veșnică și fericită dusă într-un paradis ceresc i-a făcut pe mulți dintre oameni să fie sclavii acestor idei nefaste venite din marketingul gândirii antice. „Acolo sus nu este nimic”, aveau să accepte învățații epocii moderne, vorbele lui Simon Laplace, după apusul negrului ev mediu, când puterea absolută a bisericii a dispărut, și nu mult după aceea să-i confirme spusele muritorii de rând, când Homo sapiens sapiens a descoperit zborul, iar posibilitățile cunoașterii noastre, s-au lărgit, iar „realitatea ultimă, dincolo de posibilitățile cunoa-șterii noastre, ascunsă de ochii noștri” s-a dezvăluit un pic. Dumnezeul pământului plat, cel după chipul și asemănarea căruia suntem făcuți, care vede, aude, vorbește și judecă, Raiul și Iadul nu-și mai găseau locul în Universul astfel descoperit și zămislit de creatorul mistic în ziua a IV-a facerii, conform bibliei. Adevărul absolut, infailibil și de netăgăduit, susținut de dogma creștină, avea să pălească în fața marilor descoperiri științifice. Iar bunătatea marelui judecător pusă la îndoială odată cu atrocitățile petrecute în marile războaie și cu zadarnica înduplecare a locuitorilor cerului de a opri răul de pe Pământ prin proslăvire sau rugăciuni, scopul egoist al sfintei creații, căci mică e șansa biologică a omului de a comunica cu universul... Suntem pe cont propriu. Drumul lung parcurs de materie, până la stadiul în care materia se gândește pe sine poate fi la final, în epoca atomică, și nu ne sunt permise rătăciri, căci vine Apocalipsa. „Noi suntem creați cu un scop bine determinat de Creatorul nostru și El ne-a pus la dispoziție toate mijloacele ca să-l atingem. ... Astfel deci, pe bună dreptate, suntem datori să aducem laudele și mulțumirile noastre Celui ce ne-a creat și nu ne-a lăsat pradă propriilor fantezii, conducându-ne în mod greșit, ci din contră ne-a arătat clar și precis calea de urmat prin legile Sale.” Preot Arsenie Boca „Întreaga noastră ființă este concepută ca un instrument al laudei. Precum un specialist în făurirea unei viori care creează un instrument gata să producă rezultate estetice maxime, la fel a făcut Dumnezeu corpurile, sufletele și spiritele noastre, pentru a lucra în consonanță și pentru a produce expresii încântătoare ale laudei și închinării. Când folosim limbajul trupului pentru a exprima lauda, ceea ce este intern devine vizibil.” Lamar Boschman , A heart for worship–Don McMinn Oare această inteligență creatoare de materie și energie incomensurabilă, vizibilă și invizibilă, de la microcosmos la macrocosmos, de la Atom la Univers, de la neviu la viu, care a pus lucrurile într-o ordine firească de o perfecțiune și complexitate grandioasă, greu de imaginat și conceput, să ne fii creat doar pentru a-i aduce laude sau rugăminți? „Incompetența de ordin religios nu este numai cea mai dăunătoare, ci și cea mai degradantă din toate", afirmase Immanuel Kant sau „un exemplu de prostie rară, al cărui singur scop este să ascundă adevărul” Carl Gustav Jung. „Planeta noastră este un fulg singuratic în vastul întuneric cosmic învăluit. În întunericul nostru - în toată această imensitate - nu există niciun indiciu că ajutorul va veni din altă parte pentru a ne salva de noi înșine. S-a spus că astronomia este o experiență umilitoare și aș putea adăuga, care construiește caractere. După părerea mea, poate că nu există o demonstrație mai bună a prostiei imaginației umane decât această imagine îndepărtată a micii noastre lumi. Pentru mine, ea subliniază responsabilitatea noastră de a ne trata unii pe alții mai prietenoși și mai plini de compasiune și de a păstra și menține acest punct albastru pal, singura casă pe care am cunoscut-o vreodată.” - Carl Sagan Ai căutat vreodată să intuiești intențiile celorlalți, ai celor cu care te-ai intersectat de-a lungul drumului vieții, dar care stau undeva, aflați mult în spatele caselor de marcat, al display-ului computerului, al altarului bisericii sau al fotoliului profesional, de la serviciu sau din băncile comerciale, guvern sau parlament? Gândește liber, cercetează!. Acesta este îndemnul meu! Suntem rezultatul a ceea ce gândim și responsabili pentru ceea ce întreprindem, fără ca vreo zeitate să ne influențeze destinul. Un simplu test de gândire critică asupra informațiilor pe care le întâlnim zilnic, asupra persoanelor care le emit sau le distribuie, asupra responsabilității, credibilității, notorietății și interesului acestora, a exactității, integrității și veridicității celor afirmate, a surselor alternative de unde s-ar putea obține și compara ne vor ghida către adevăr. Iar adevărul ne va elibera. „Până când oamenii nu vor începe să caute adevărul în locul senzaționalului, cu mai mult discernământ, viețile lor nu vor fi mai bune – și nici omenirea nu va scăpa de conflicte, războaie, răutate și prostie. Pentru că această atitudine mega cre-dulă și naivă duce la discriminări, rasism, ură, violență, frică, separare.” Ioan Stoenică Am selectat câteva materiale culese de pe internet, ca exemplu, pentru o temă pe care o consider fascinantă și de interes general: Viața. Oare cum văd Oamenii Viața? Oare cum o privesc cei care mânuiesc destinele societății umane, sau cei care și-o pot pierde cu ușurință datorită profesiei ce implică un risc mare? Sau cei care se află într-o stare avansată sau terminală a unei boli cu sfârșit potențial letal. Dar, medicii, preoții, filozofii, savanții? Suntem mult prea preocupați să agonisim, să supraviețuim să învingem și învățați că nu noi alegem, când și unde ne naștem, cum, când și unde murim, dar totuși ce știm cu adevărat despre viață și despre singurul lucru iremediabil din viața fiecărui om, extincția? Ce este viața? De unde venim și încotro mergem? Cine este creatorul? Care este scopul vieții? Are viața un scop? Toată această zbatere, toată această trudă necontenită, spre cunoaștere și perfecționare profesională, morală și spirituală; are vreun sens sau pur și simplu urmăm inconștient sau nu, principiul satisfacerii plăcerii, calea fericirii, așa cum constata Sigmund Freud în „Angoasa în civilizație” sau suntem datori să aducem laude și mulțumiri Creatorului, așa cum ne învață părinții bisericii creștine, sau totul este o iluzie; una care ne ajută să acceptăm mai ușor dificultățile vieții, viața fiind privită ca produsul hazardului, așa cum încearcă să ne convingă susținătorii evoluționismului sau pur și simplu viața este un experiment al unor civilizații extraterestre? „Materia, ca substanță și energie perceptibilă prin simțuri, sau inaccesibilă simțurilor există. Inteligența există. Viața există. Există în consecință și o sursă a lor, situată dincolo de posibilitatea noastră de o demonstra direct. Religiile au numit această inteligență, Dumnezeu. Dacă ne deranjează, putem să-i spunem altfel, Școala de la Princeton i-a spus „Conștiință Cosmică”. Noi am denumit-o Inteligență organizatoare și coordonatoare de univers. Fizica modernă o numește „Mint of Univers”, Jung îi atribuie un „Savoir Absolu”. ... „Este naiv să susții existența lumii plecând de la o singură pereche, este aberant să admiți că doar întâmplarea a creat în același timp și în același loc doi indivizi de sex diferit din aceeași specie ca să se poată reproduce, este naiv să reduci viața la reacțiile fizico-chimice cunoscute și este imposibil să explicăm gândirea, inteligența, sentimentele plecând de la atomi și substanță. De aceea este onest și de bun simț să recunoaștem că nu știm. Nu este o crimă să nu știm. Crimă este când în numele adevărurilor false sau convenționale se emit verdicte de condamnare împotriva celor care nu aderă la ele, așa cum s-a întâmplat în istoria umanității.” Inteligența materiei - Dumitru Constantin Dulcan. Uneori e greu să găsim adevărul, dar niciodată nu trebuie să abandonăm dorința de a-l afla. „Nimic nu se termină până nu înțelegem ce trebuie să știm” - Pema Chodron - profesor, dar și: „Niciodată în viață n-am învățat ceva de la o persoană care a fost de acord cu mine.” - Dudley Field Malone - avocat american. Bîrsan Ioan, Brașov 2014 „Am reușit să luăm această imagine din adâncul spațiului, iar dacă te uiți la ea, vezi un punct. Acesta este punctul chiar aici, el este casa noastră. Asta suntem noi. Toți cei de care ai auzit vreodată, fiecare persoană care a trăit vreodată, și-a trăit viața cu asta. Suma tuturor bucuriilor și tristeților noastre, miilor de religii auto-concepute, ideologii și doctrine economice, fiecare vânător și colecționar, fiecare erou și laș, fiecare creator și distrugător de civilizații, fiecare rege și fermier, fiecare cuplu tânăr din dragoste, fiecare copil plin de speranță, fiecare mamă, tată, inventator și explorator, fiecare profesor moral, fiecare politician corupt, fiecare superstar, fiecare lider suprem, fiecare sfânt și păcătos din istoria speciei noastre au trăit acolo, pe un fir de praf într-o rază de soare.
Planeta noastră este un fulg singuratic în vastul întuneric cosmic învăluit. În întunericul nostru - în toată această imensitate - nu există niciun indiciu că ajutorul va veni din altă parte pentru a ne salva de noi înșine. S-a spus că astronomia este o experiență umilitoare și aș putea adăuga, care construiește caractere. După părerea mea, poate că nu există o demonstrație mai bună a prostiei imaginației umane decât această imagine îndepărtată a micii noastre lumi. Pentru mine, ea subliniază responsabilitatea noastră de a ne trata unii pe alții mai prietenoși și mai plini de compasiune și de a păstra și menține acest punct albastru pal, singura casă pe care am cunoscut-o vreodată. ” - Carl Sagan
Calin Roman
27/2/2014 07:26:58
Draga Nelule,
Bârsan Ioan
3/1/2018 04:58:16
Scopul acestor însemnări nu este unul, de a aduce argumente în favoarea vreunei teori. Ci un îndemn spre studiul a cât mai multor puncte de vedere asupra realității. Mai ales asupra celei cotidiene. Dacă se citesc măcar fragmentele selectate de mine, probabil se va observa că fiecare autor are dreptatea lui - adevărul lui - și posibil chiar, să te identifici cu el, la un moment dat. Dar, de la religie la știință este o diferență enormă! Analizând câteva dintre versetele biblice, se pot observa aberități - raportate la cunoștințele științifice de astăzi! Dar uite că s-au găsit unii care să spună că nu sunt chiar aberități, ci „interpretarea unor evenimente trecute, la nivelul culturii antice și a puterii de înțelegere a acelor vremuri.” Și astfel a apărut ideea extratereștrilor sau în fine a unor civilizații avansate, care stăpâneau zborul! (Pe lângă adevărul - conducătorii politici în lumea antică și nu numai, puneau în mod frecvent codurile de legi din Biblie create de ei pe seama unui zeu, pentru a le spori astfel autoritatea.) Și uite avem: credincioși și atei! Și dezbinare! Un exemplu: nu este zi să nu găsești pe Facebook vreo postare în care să nu se pomenească de Dumnezeu dar, nu de site-uri creștine ci de ticăloși care vor bani din trafic. Și milioane de distribuiri. Sau mai cinic: postări cu imagini în care sunt copii bolnavi, păduri defreișate, dezastre, etc și care solicită distribuiri - adică se fac bani pe suferința altora. Și atunci nu trebuie să: „vezi și alte puncte de vedere asupra realității” - scopul celor scrise mai sus? Dar mai pe larg și despre o temă pe care o consider fascinantă și de interes general: Viața! În rest: http://barsan.weebly.com/exemple-de-inselatorii-pe-facebook.html Comments are closed.
|
Categories
All
Archives
October 2020
„Cine s-a ridicat împotri-va tăcerii a riscat totdea-una să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşita-tea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.” Octavian Paler „Trei sferturi din toate ne-înţelegerile vor dispărea
|
FAZA ACTUALĂ A LUNII |
„La îceput era Cuvân-tul...”, iar de atunci... în-coace, acesta s-a tot di-versificat şi combinat, ur-mărind, firesc, sensul de evoluție şi creându-ne ast-fel pe noi, oamenii, ființe duale, aflate la graniţa din-tre animal şi inteligentă, o energie materializată ca-pabilă să raționeze, să ge-nereze informație creatoa-re pentru că în ansamblu: „Viaţa este evoluție spiri-tuală neîntreruptă.”
Citatele din: Biblie - Sf. Evanghelie după Ioan și Lev Tolstoi
De accea oamenii trebuie să lupte pentru a deveni mai buni, mai frumoşi su-fleteşte, mai plini de iubire.
„Te vor numi „nebun”, pentru că te-ai născut cu darul de a vedea lucrurile diferit și asta îi sperie.
Te vor numi „ciudat” pen-tru că nu faci aceleași lu-cruri ca și masele, pentru că ai ieșit din matrix și ți-ai creat propria realitate.
Te vor numi „absurd”, pentru că ai credințe di-ferite de cele care ne-au fost insuflate de ani de zile.
Te vor numi „conspirațio-nist” pentru că ai văzut controlul și manipularea pe care sistemele încea-rcă să o exercite asupra ta și asta nu le convine.
Te vor numi „deranjant” pentru că acționezi în mo-duri în afara celor stabilite, pentru că ajuți, pentru că predai, pentru că vorbești despre uni-versuri și existență.
Te vor numi „periculos”, pentru că nu respecți regulile și reglementările stabilite, pentru că îți creezi propriul mod de a trăi în felul tău și pe placul tău.
Te vor numi „înșelător”, pentru că știi că trăim într-un univers de posibi-lități infinite și că totul este posibil dacă îl crezi cu certitudine.
Te vor numi „egoist” pen-tru că ai descoperit că ești cel mai important lucru din viața ta și asta nu le aduce beneficii.
Te vor eticheta în multe feluri, cu multe judecăți, pentru o lungă perioadă de timp, dar rămâi ferm în tine, în dorințele tale și fiind credincios Esenței tale, pentru că până la urmă te vor căuta pentru ceea ce transmiți, pentru ce dăruiești, pentru ce ești tu, prin magia ta.
Nu te lăsa doborât de ce vor spune,creează-ți pro-pria cale și ai încredere în înțelepciunea ta inte-rioară, dacă te îndoiești de ceva, investighează, dacă nu ești de acord cu nici o idee indiferent de cât de mulți oameni o cred, caută-ți adevărul tău, trezește-te și nu mai crede tot ce ți-au spus, trage-ți propriile conclu-zii și manifestă-ți adevă-ratul Eu, întotdeauna din iubire, mereu din con-știință.”
Maricia Neira Lopez
Oamenii sunt adesea ne-rezonabili, iraţionali şi e-goişti…
Iubește-i, oricum.
Dacă ești bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse…
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poți câș-tiga prieteni falși şi duș-mani adevărați.
Fii de succes, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine…
Fă bine, oricum.
Onestitatea și sincerita-tea te vor face vulnera-bil. Fii cinstit şi sincer, oricum.
Ceea ce construiești în ani, poate fi dărâmat într-o zi. Construiește, oricum.
Oamenii au nevoie de ajutor, dar te vor ataca dacă îi ajuți.
Ajută-i oricum.
La urma urmei, totul este între tine şi Dumnezeu…
Nu a fost niciodată între tine şi ei, oricum.
Și chiar dacă pare că nu se întâmplă nimic atunci când spui mulțumesc
SPUNE MULȚUMESC ORICUM
Terra, Soarele și altele mai mari...
Pe oameni îi cunoaștem după atitudinea lor față de nedreptate, minciună sau interes, față de etică.
Îi descoperim după modul în care pun avantajul în raport cu dreptatea și după atitudinea lor față de mun-că și metodele de evitare a ei.
Pe oamenii îi cunoaștem după atitudinea lor față de realitățile vieții, dar mai ales atunci când sunt într-un conflict. Atunci le des-coperim cel mai bine la-șitatea, egoismul, lăcomia ori lipsa de empatie dar și virtuțile.
De aceea oamenii ana-lizează, uneori, cu dreap-tă măsură, alteori cu pro-priul lor etalon, dar ju-decă; după vorbe și fapte și după concordanța dintre ele.
De aceea, lumea, este așa cum este și probabil așa va fi mereu, cu lași și eroi cu oameni și măști... !
„Este o certitudine: igno-ranța aliată cu puterea re-prezintă cel mai feroce dușman pe care îl poate avea dreptatea.”
James Baldwin