pagină temporară Hoții de la RupeaSub pretextul cumpărării unei case, situată în Rupea pe str. 1 Decembrie 1918, pusă în vânzare și nelocuită, Farkaș Lenuța, zisă Nuți Maior, a vizitat casa și a insistat pe lângă administratorului acesteia, folosindu-se de calități mincinoase și viclenie-motivând o situație dificilă în viața ei - să rămână în casă până la întocmirea actelor de vânzare-cumpărare. Fără acordul proprietarului, exprimat clar într-o convorbire telefonică, Lenuța s-a mutat în locuința respectivă, pe care în următoarele zile de la instalare a golit-o de toate bunurile posibil vandabile. Astfel, de la perdele, la covoare, cuverturi, plăpumi, mileuri, haine uzuale s-au de port popular tradițional românesc, roți de car, damigene din sticlă, bibelouri, veselă, tacâmuri, unelte de uz gospodăresc etc, etc aceasta a golit casa, și cu ajutorul unor complici a scos bunurile din locuință. Inițial, alertată personal de proprietar, Poliția Orașului Rupea a refuzat să se implice deoarece, nu este un caz de pătrundere prin efracție sau de violare de domiciliu și i-a recomandat acestuia să apeleze la serviciile unui avocat. Proprietarul s-a conformat și în urma unui consult cu mai mulți avocați, a realizat împreună cu câțiva martori o acțiune de notificare (înștiințare) a promitentei cumpărătoare, cu obligația acesteia să părăsească locuința în termen de 24 ore, acțiune care s-a materializat printr-o declarație scrisă. Ulterior, datorată împrejurării, proprietarul a fost informat de câțiva vecini, despre faptul că din locuința lui se sustrag obiecte recunoscute de aceștia, ca aparținând proprietarului, de câteva persoane necunoscute. Pentru faptul că proprietarul se afla în interes de serviciu într-o altă localitate acesta, sfătuit de avocați, a apelat serviciul de urgență 112 într-un moment când „vizitatorii” se pregăteau să încarce în cărucioare lucruri care nu aparțineau sigur prezumtivei cumpărătoare. În urma deplasării unui echipaj de intervenție la fața locului, acesta a considerat că reclamata este într-un „proces de eliberare întârziată” - termenul de eliberare a locuinței fiind depășit cu 2 ore dar, la adăpostul întunericului, Lenuța mai avea câte ceva de furat - și organul de poliție, l-a amendat pe proprietar cu suma de 500 lei pentru „apelarea abuzivă a numărului unic pentru apeluri de urgență 112”- art. 32, aliniat 1, litera a. Eu cred că abuzul trebuie căutat în altă parte! Pentru că, îngăduitorul păgubaș, a fost crucificat, prin conlucrarea tacită dintre „biserica infractorilor” și autoritate, întru salvarea slăbiciunilor... Dar sacrificiul poate n-ar fi în zadar, dacă ar duce la nașterea unei noi „religii”, în care la „Sfânta Eficiență” sau la „Sfânta Siguranță”, să se închine cu încredere mulțimea. Altfel vom plăti taxe și impozite, pentru ca infractorii să fie protejați de oamenii cinstiți, nu invers, pentru că polițiștii, cei care ar trebui să fie dulăii societății și apărătorii victimelor, devin dulăi ai infractorilor. ..................Pentru a continua accesați butonul portocaliu Read More...................... PS 1 - Proprietarul a fost informat periodic, de mai multe persoane, cu tot ceea ce se întâmpla în curtea locuinței sale și în apropierea acesteia. La sosirea echipajului de poliție unul din vecini l-a întâmpinat și a declarat că din casă se transportă lucruri care aparțin proprietarului de către persoane necunoscute. PS 2 - Avocații susțin, că după depășirea termenului convenit pentru eliberarea locuinței, rămânerea în locuință, fără acordul proprietarului, este considerată abuz sau rea intenție și se poate apela la intervenția organelor de ordine. De asemenea se poate solicita intervenția organelor de ordine ori de câte ori există o suspiciune întemeiată de săvârșire a unei infracțiuni în care bănuitul făptuitor poate fi surprins în momentul comiteri infracțiunii. PS 3 - Obligația de a achita toate cheltuielile, pentru folosirea utilităților; energie electrică, gaz metan, lemne, deranj nu a fost onorată pe motiv că „a făcut curățenie de contravaloarea lor, afirmație susținută în fața organului de poliție. Eu aș zice că a făcut „curat”- premeditat! Dar, nu e bine să contrazici organul...! PS 4 - Într-adevăr furtul nu s-a produs prin forțarea încuietorilor, a lacătelor, a ușilor sau a altor căi de acces, dar s-a produs prin înșelăciune și abuz. Prin înduioșarea celui care se ocupa de casă să-i zicem „administrator” și inducerea în eroare a vecinilor, cărora li s-a spus că s-a cumpărat casa. Prin ocuparea unei locuințe fără forme legale și fără acordul proprietarului, care a fost nevoit a-i pune în vedere în mod explicit „chiriașei” părăsirea locuinței, acțiune care nu s-a produs pe durata celor 24 de ore convenite. Mai mult, după expirarea termenului stabilit și lăsarea întunericului, cărucioare îndesate cu bunuri suspecte de a aparține vreunei tinere sfâșiate de tristețe, se puteau vedea manevrate de indivizi necunoscuți în apropierea casei reclamantului. Of, și hoții aceștia, să nu umble ei cu cagule sau cu îmbrăcăminte inscripționată, pentru a fi mai ușor de recunoscut sau măcar să se autodenunțe la vederea organelor de ordine! Parcă îmi și imaginez un dialog: - Bună seara! - Bună seara? - Ce faceți d-voastră aici? - Noi, tocmai plecam... - Și de ce tocmai la ora aceasta? - Am fost la servicu... știți în perioada aceasta a sărbătorilor, este mult de lucru și în înștiințare nu s-a specificat fusul orar! (în gând: mamă ce-am mai lucrat - articolele tradiționale sunt la mare căutare!) - Și ce aveți în bagaj? Proprietarul și vecinul susțin că se fură din casă! - O, nu, fac mișto! Sunt niște răi - ne pun pe toți degeaba pe drumuri - păi, să dai tu afară din casă în plină iarnă și în ajun de sărbători o femeie neajutorată! Am făcut și curat de contravaloarea utilităților! Toate sunt aranjate și la locul lor, nu-i așa că nu vreți să aruncați o privire? În rest, ducem și noi câteva mărunțișuri, ca la o mutare în grabă, bunuri adunate de generații... - unele încă cu miros de naftalină. Deci, dacă ți se fură din casă și există martori, să nu apelezi în momentul respectiv la organele abilitate, pentru că poți fi amendat pentru „apelarea abuzivă a numărului unic pentru apeluri de urgență 112”, „pentru că nu s-a pătruns prin efracție”. În ce țară trăim? Într-o țară în care poliția, atunci când este înștiințată de un furt dintr-o casă, refuză să cerceteze imobilul devastat; în care mormane de haine s-ar putea vedea împrăștiate pretutindeni iar ușile unor dulapuri forțate și compartimentele golite; în care martori oculari sau persoane a căror activitate profesională sau studii sunt bine cunoscute, au mai puțină credibilitate decât persoanele fără ocupație sau știute ca fiind certate cu legea; în care starea de insecuritate este întreținută de ineficiența, incompetența sau complicitatea organelor statului care au dreptul și obligația de a constata o infracțiune flagrantă, ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sau aceea al cărei făptuitor este surprins aproape de locul comiterii infracțiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracțiune. Link către sursa 2. Link către sursa 3. Link către sursa 4. Mai jos câteva poze realizate după intervenția organelor de jandarmerie și poliție, care au „cercetat” cazul și a căror soluție a fost; eliberarea presupușilor infractori, după scrierea unei declarații și amendarea proprietarului reclamamant: Înainte de furt (jefuire) (click pe imagini pentru detalii): În urma Plângerii Penale:
0 Comments
Leave a Reply. |
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez