Viața în regimul comunist.
„Atunci când cineva e răsplătit fără să muncească, altcineva muncește fără să fie răsplătit.” - Adrian Rogers (1931-2005), Pastor. sau „Guvernul nu deține nimic. Orice îți este dat de către guvern a fost luat de la altcineva”. De-a lungul istoriei și dezvoltării civilizației umane au apărut diverse modele de organizare socială. La începuturi, în preistorie, proprietatea asupra bunurilor aparținea, în egală măsură, tuturor membrilor. Micile diferențieri se făceau adeseori pe cale conflictuală, cei mai puternici obținând mai mult, până la instituirea unor norme de respectat în grup sau trib. Printre activitățile desfășurate în comun se numără vânătoarea, pescuitul, culesul și altele privitoare la viața spirituală. Mai târziu, a apărut proprietatea privată asupra uneltelor, armelor și bunurilor în general. Relațiile dintre diferite grupuri, triburi sau forme statale erau caracterizate prin: schimburi economice și culturale sau prin războaie, organizate pentru a pune stăpânire pe teritoriile sau bunurile altor comunități. Astfel omenirea a cunoscut modele de organizare socială ca: sclavagismul, feudalismul, capitalismul și socialismul, acesta din urmă fiind considerat ca o etapa (faza) premergătoare comunismului. Primele idei comuniste de organizare socială au apărut aproximativ în jurul anilor 360 i. Hr. odată cu lucrarea “ Republica” a lui Platon și au la bază principiul comunității de bunuri sau altfel spus împărțirea în mod egal a resurselor și bunurilor între membrii societății. Comunismul modern este legat de ideile lui K. Marx și Fr. Engels, care, ulterior, au fost preluate, adaptate și dezvoltate de diverși teoreticieni printre care, Lenin, Stalin, Troțki, Mao. Pentru a continua lectura accesați (click) butonul portocaliu Read More |
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez