Referendum 2012 sau dragostea cu sila..
Mi se întâmplă uneori ca o întrebare să-mi rămână întipărită în memorie și să revin obsesiv asupra ei, încercând să găsesc acel răspuns, care-mi pare că-mi scapă de fiecare dată printre degete. N-am de gând să fac politică și nici să scriu despre ea, dar totuși, de ce nu putem trăi... bine ? Îmi iubesc meseria, e ceva între pasiune și datorie, dacă aș fi profesat-o în altă țară poate aș fi realizat mai mult, dar asta nu e totul. Mai sunt și familia și prietenii și toate locurile și lucrurile frumoase și bune pe care le-am cunoscut, dobândit sau realizat în această țară și care nu-mi sunt indiferente. Unde ne este rațiunea prin care încercăm să deosebim binele de rău, discernământul prin care apreciem adevărul, valoarea, demnitatea de a spune lucrurilor pe nume, dorința de a face bine, respectul, onoarea, fără de care ne înjosim până la marginea civilizației umilindu-ne semenii prin ușurința... cu care ne lăsăm ademeniți de iluzii sau cuvinte frumoase? Suntem oare capabili să recunoaștem dictatura înainte ca ea să ne distrugă pe noi ? Băsescu sau Antonescu ? De preferat, tot un ...escu sau poate că nu, am mai avut antecedente. Lumea e mereu derutată și mereu „ pariază " greșit. Acest ...escu, să fie! acesta merită ales, vor spune mulți. Adică un român, care poate rosti și rezolva problemele României, care poate aduce România pe calea normalității și care merită să fie ales președinte. Adică unul neșantajabil prin comportament sau prin dosare de corupție, neaservit politic, fără obligații față de grupuri de interese, unul frumos și deștept care cunoaște rețeta direcției vieților noastre către prosperitate, fericire, succes. Unul care să fie uman, să cunoască realitatea, istoria, oamenii și locurile, locul și rostul nostru în lume, unul loial intereselor naționale care să nu ne abandoneze ca pe un balast în malaxorul multinaționalelor corporaționiste sau al celui cultural mondial. Un președinte, în acord cu firea noastră, care să ne treacă puntea... Pentru a continua lectura accesați (click) butonul portocaliu Read More
0 Comments
|
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez