Trăim într-o epocă bizară, în care se poate vinde orice, inclusiv Dumnezeu. Dumnezeu desigur, pentru că orice muritor de rând, credincios sau nu, învățat sau nu, conștient sau nu, poate să transmită sau să distribuie, cu multă ușurință, pe internet sau pe rețelele de socializare, crezuri sau imagini despre Dumnezeu și apoi să obțină aprecieri sau bani din formele de publicitate specifice, de multe ori înșelătoare.
Desigur este o dramă a internetului, aceasta că „l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”, iar „rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. ... în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel”, așa cum se indigna Umberto Eco, dar despre naiva sau profitoarea propovăduire, ce să mai spunem? Cuvântul „Dumnezeu”, se vinde bine! Și în orice context, dar mai ales în cel al speranței, ceea ce mă determină instinctiv să mă gândesc la ideile religioase apărute de-a lungul istoriei omenirii și la credința cu care dăm crezare unor asemenea construcții mentale. Sunt unii care au nevoie de o doză zilnică de rugăciuni, de vorbe de duh... . Au nevoie de minciuni și nimicuri, care să contrabalanseze realitatea vieții pe care probabil nu o pot accepta. Alții, au înțeles bine realitatea! Și asta nu a apărut odată cu Tony Poptămaș și nici nu o să moară odată cu postările lui. Lumea creștină nu s-a umplut de har Sfânt, ci mai degrabă de evlavioși de serviciu, care-și marchează credința prin numărul de postări făcute zilnic, prin opiniile personale pe care le au în privința locuitorilor cerului, fără să înțeleagă esența creștinismului, istoria lui, fără să cunoască cum funcționează un computer și rețelele lui de conectare, fără să cunoască capcanele rețelelor de socializare, fără conștiința binelui și răului. Este, de fapt, marea problemă a lumii de azi, dominată de noile media electronice, pe care mulți nu le-au înțeles, dar le utilizează frenetic, fără să stea prea mult pe gânduri. O lume care se declară creștină sau credincioasă și care își manifestă adorarea doar prin faptul că participă formal la slujbele religioase sau prin propovăduirea pe internet, este o lume ipocrită și susceptibilă de propagarea unei minciuni. Credința nu trebuie demonstrată, și nici etalată ca pe o imagine prin care oamenii vor să fie identificați, care prin ma-nevrarea unor termeni teologici vor să dea o impresie de spiritualitate, de oameni cinstiți și cu frica de Dumnezeu și nici folosită în acceptarea destinului și înlăturarea voinței și a gândirii. Onest este să ne abținem și să nu transmitem o legendă, de care probabil suntem atașați, pentru că adevărul nu este făcut din concesii sentimentale și trebuie să acceptăm și să transmitem doar ceea ce merită a fi considerat adevărat. Un adevărat credincios, convins că D-zeu îl va judeca după faptele și vorbele sale va trebui să cunoască și să respecte poruncile date de El. Există învățători care nu numai că se pierd, pe ei înșiși, dar mai caută să învețe și pe alții lucruri greșite. Iar prin învățăturile lor rătăcesc pe mulți de la adevăr, deșii Cuvântul Biblic i-a avertizat că: „Cine duce pe alții în robie va merge și el în robie.” (Apocalipsa 13:10) Astfel de învățători sau influensări, caută să dea sfaturi după mintea lor, pentru că sunt îndrăzneți, lacomi și încăpățânați, robi ai manipulării, ce nu vor să priceapă că gândirea oamenilor lipsită de argumente este departe de adevăr, și diferită total de cea a gânditorilor creștini. Iar dacă se laudă că sunt credincioși, este doar părerea lor. „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.” „Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Efeseni 2:8-9 Oare care trăsătură umană îi determină pe unii indivizi, care se declară credincioși să sară peste spiritul dogmelor creștine și al bisericii și să se angajeze în acțiuni de pe poziții de propovăduitori? Numărul Fiarei e frământat în același aluat cu numărul acțiunilor din funcțiile rețelelor de socializare, gratis oferite și nu ține cont de nicio sfințenie. Vânzători de iluzii, câști-gători de bani nemunciți, prin redistribuiri și comentarii, de obicei cu „amin”! Ajută-i Doamne, că mulți nu știu ce fac! Pentru a continua accesați butonul portocaliu Read More |
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez