******************************************************************************************************************* *********************************************************************** *********************************************************************************************************** Mircea Brenciu este președintele SOCIETĂȚII ZIARIȘTILOR ȘI OAMENILOR DE CULTURĂ „CINCINAT PAVELESCU” BRAȘOV, Redactor Șef la „ Dreptul la Opinie”, etc. Este nepotul lui Ioan Toma Brenciu, fost director de ziare interbelice („Alarma” si „Vointa poporului”), poet și luptător anticomunist de notorietate. În curtea casei părintești din curtea Primei Școli Românești și a catedralei Sf. Nicolae din Scheii Brașovului, s-a scris Imnul „Deșteaptă-te române!”. Tatăl bunicului a fost urmașul la strana bisericească a lui Gheorghe Ucenescu, autorul imnului pe text de Andrei Mureșianu, iar acest cântec s-a cântat în casa străbunilor săi pentru prima oară împreună cu autorul imului. Este strănepotul lui Johann Czerny, fondator în deceniul opt al sec.XIX al Filarmonicii brașovene. Despre soluţia difractivă Va trebui să ne închipuim, urmărind desenul de mai jos, întregul mecanism al transformării demersului inerţial al societăţii româneşti actuale, care, printr-o intervenţie dictată la un moment dat de un factor suficient de puternic, poate determina modificarea radicală a valenţelor ce au imprimat proiectarea direcţiei inerţiale a acelui demers iniţial. Să considerăm săgeata notată cu „A” ca reprezentând stadiul evolutiv inerţial al societăţii româneşti, având un caracter net descendent. Direcţia fasciculară „A” intersectează sau este intersectată la un moment dat de ceea ce în desen este reprezentat ca fiind o prismă. În cazul în care prisma acceptă fascicolul şi-l retransmite pe faţeta lui opusă înseamnă că are un caracter translucid şi nu opac. În acest caz, fascicolul iniţal „A” este relansat prin intermediul materialului cristalin al prismei într-o direcţie opusă,reprezentată în desen prin săgeata „B”. Formula prin care prezentăm această transformare, este preluată din fizica optică, purtând denumirea de „difracţia în x”. În planul existenţei sociale fenomene de tipul difracţiei în x sunt posibile, dar în acest context noţiunea potrivită acestui apanaj al luminii, în viziunea noastră socială, poartă numele de „fenomen difractiv”,iar prisma capătă denumirea de „factor difractiv”. Odată fixate modestele noastre repere explicitare, reieşite din schema-model după care funcţionează difracţia în fizica optică şi difractivul în fizica social-istorică, putem încerca să abordăm acest subiect inedit cu mai mult curaj. Să ne închipuim că săgeata „A” reprezintă sensul evoluţiei în timp şi spaţiu a societăţii româneşti actuale. Intenţia noastră de a prezenta grafic acest sens într-o direcţie descendentă are ca scop tocmai sugerarea coborârii. În calea acestei direcţii descendente a intervenit la un moment dat corpul prismei, care nefiind opacă, preia sensul săgeţii (evoluţiei descendente), îl înglobează în structura sa cristalină şi schimbă direcţia săgeţii (evoluţia ascendentă) într-un plan opus, chiar contrar celui iniţial. DIALOGURI CARDINALE (fragment)
Mic tratat de difractologie Este evident că românii se află într-o criză profundă. Este o realitate faptul că schimbările care se preconizează şi care se şi produc deja în lume nu pot lăsa neatinsă nicio ţară. Importantă este modalitatea de atenuare a impactului cu factorul novator în aşa fel încât să nu fie obligatorii modificările structurale în plan naţional şi statal. Spre deosebire de celelalte popoare din Estul Europei, noi, românii, suntem mai expuşi acestor schimbări şi din cauza unor trăsături antropogenetice nefaste, iar povestea scăderii imunităţii naţionale reprezintă o întreagă istorie, a cărei derulare s-a restartat în acel decembrie1989. Cert este că toţi cei patru interlocutori ai dialogurilor noastre au recunocut, direct sau insidios, că asupra noastră, a românilor, se aplică în prezent un anumit experiment, aşa zis integrator în civilizaţia europeană. Nivelului scăzut al standardelor de viaţă din timpul ceauşismului i s-au adăugat tot felul de formule ulterioare, brutale sau neadecvate, de desprindere din sistemul colectivist şi de integrare în cel al iniţiativei şi proprietăţii private, din care au rezultat grave fisuri în ordinea socială. În marea lor majoritate, decidenţii politici ai vremurilor postdecembriste au consimţit că interesul lor era mai presus de cel naţional, astfel încât rezultatul de azi este o Românie nu numai slăbită, dar atât de debilizată încât fără „perfuziile” aparţinând unor societăţi transnaţionale am fi vorbit deja la timpul trecut despre noi, la fel cum se vorbeşte azi despre Jugoslavia, de pildă. Dar şi aşa, „tratamentul perfuzat” conţine în subsidiar elemente „curatorii” cu efecte secundare din cele mai periculoase pentru „pacient”. Şi cel mai perfid dintre ele, resimţit deja de organismul bolnav al patriei, este ignorarea de către curatorii externi a voinţei populare. Nu mai contează ce doreşte poporul român, contează ce interese au aici „terapeuţii” care ne-au deschis „arterele” pentru a ne „perfuza”. În această joacă a parabolelor încercăm cu modestie să explicăm că, de fapt, suntem pur şi simplu inoculaţi în profuzimea fiinţei naţionale cu substanţa unei alienări, astfel încât să nu mai putem reacţiona în niciun fel în faţa pericolului maladiv care ne paşte cu siguranţă. Practic, în urma injectărilor repetate suntem aduşi la imposibilitatea de a ne mai feri fiinţarea statală de extincţie. Formula dorită de „terapeuţi” va avea ca rezultat transformarea corpului naţional al poporului într-un trup nevertebrat alunei populaţii oarecare, trăitoare într-un bazin geografic ca parte a unui continent al Terrei.. De fapt, nu se doreşte salvarea pacientului ci metamorfozarea lui,ceea ce, trebuie să recunoaştem, arată a fi o manoperă frankesteiniană. O asemenea operaţiune intervine în liniaritatea istorică a unui popor ca şi în czul comparativ al ecranării pe care un obiect mat o face, în momentul în care se interpune dintr-un motiv sau altul, unei raze de lumină. Aici vorbim despre fenomenul de opacizare/ocultare. ............................................................................................................................................................. Desfacerea luminii în cele şapte componente spectrale este încă un mister cu caracter divin, această proprietate neasemuită a luminiii va mai oferi umanităţii în viitor surprize din cele mai stranii şi mai plăcute. Ei bine, acest fenomen al fizicii optice îsi poate extinde efectele semnificatorii în toate domeniile, inclusiv în cele ale filosofiei şi ale ştiinţelor social-politice. Evoluţia societăţii româneşti, căci despre ea e vorba în volumul „Dialoguri cardinale”, este prefigurată prin subtitlul: „România - disoluţia sau soluţia difractivă” Calea difractivă este pentru români, în viziunea nostră, SINGURA cale posibilă întru salvarea ca entitate naţional - statală. Pentru a continua lectura accesați (click) butonul portocaliu Read More |
Categories
All
Archives
October 2020
„Cine s-a ridicat împotri-va tăcerii a riscat totdea-una să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşita-tea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.” Octavian Paler „Trei sferturi din toate ne-înţelegerile vor dispărea
|
FAZA ACTUALĂ A LUNII |
„La îceput era Cuvân-tul...”, iar de atunci... în-coace, acesta s-a tot di-versificat şi combinat, ur-mărind, firesc, sensul de evoluție şi creându-ne ast-fel pe noi, oamenii, ființe duale, aflate la graniţa din-tre animal şi inteligentă, o energie materializată ca-pabilă să raționeze, să ge-nereze informație creatoa-re pentru că în ansamblu: „Viaţa este evoluție spiri-tuală neîntreruptă.”
Citatele din: Biblie - Sf. Evanghelie după Ioan și Lev Tolstoi
De accea oamenii trebuie să lupte pentru a deveni mai buni, mai frumoşi su-fleteşte, mai plini de iubire.
„Te vor numi „nebun”, pentru că te-ai născut cu darul de a vedea lucrurile diferit și asta îi sperie.
Te vor numi „ciudat” pen-tru că nu faci aceleași lu-cruri ca și masele, pentru că ai ieșit din matrix și ți-ai creat propria realitate.
Te vor numi „absurd”, pentru că ai credințe di-ferite de cele care ne-au fost insuflate de ani de zile.
Te vor numi „conspirațio-nist” pentru că ai văzut controlul și manipularea pe care sistemele încea-rcă să o exercite asupra ta și asta nu le convine.
Te vor numi „deranjant” pentru că acționezi în mo-duri în afara celor stabilite, pentru că ajuți, pentru că predai, pentru că vorbești despre uni-versuri și existență.
Te vor numi „periculos”, pentru că nu respecți regulile și reglementările stabilite, pentru că îți creezi propriul mod de a trăi în felul tău și pe placul tău.
Te vor numi „înșelător”, pentru că știi că trăim într-un univers de posibi-lități infinite și că totul este posibil dacă îl crezi cu certitudine.
Te vor numi „egoist” pen-tru că ai descoperit că ești cel mai important lucru din viața ta și asta nu le aduce beneficii.
Te vor eticheta în multe feluri, cu multe judecăți, pentru o lungă perioadă de timp, dar rămâi ferm în tine, în dorințele tale și fiind credincios Esenței tale, pentru că până la urmă te vor căuta pentru ceea ce transmiți, pentru ce dăruiești, pentru ce ești tu, prin magia ta.
Nu te lăsa doborât de ce vor spune,creează-ți pro-pria cale și ai încredere în înțelepciunea ta inte-rioară, dacă te îndoiești de ceva, investighează, dacă nu ești de acord cu nici o idee indiferent de cât de mulți oameni o cred, caută-ți adevărul tău, trezește-te și nu mai crede tot ce ți-au spus, trage-ți propriile conclu-zii și manifestă-ți adevă-ratul Eu, întotdeauna din iubire, mereu din con-știință.”
Maricia Neira Lopez
Oamenii sunt adesea ne-rezonabili, iraţionali şi e-goişti…
Iubește-i, oricum.
Dacă ești bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse…
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poți câș-tiga prieteni falși şi duș-mani adevărați.
Fii de succes, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine…
Fă bine, oricum.
Onestitatea și sincerita-tea te vor face vulnera-bil. Fii cinstit şi sincer, oricum.
Ceea ce construiești în ani, poate fi dărâmat într-o zi. Construiește, oricum.
Oamenii au nevoie de ajutor, dar te vor ataca dacă îi ajuți.
Ajută-i oricum.
La urma urmei, totul este între tine şi Dumnezeu…
Nu a fost niciodată între tine şi ei, oricum.
Și chiar dacă pare că nu se întâmplă nimic atunci când spui mulțumesc
SPUNE MULȚUMESC ORICUM
Terra, Soarele și altele mai mari...
Pe oameni îi cunoaștem după atitudinea lor față de nedreptate, minciună sau interes, față de etică.
Îi descoperim după modul în care pun avantajul în raport cu dreptatea și după atitudinea lor față de mun-că și metodele de evitare a ei.
Pe oamenii îi cunoaștem după atitudinea lor față de realitățile vieții, dar mai ales atunci când sunt într-un conflict. Atunci le des-coperim cel mai bine la-șitatea, egoismul, lăcomia ori lipsa de empatie dar și virtuțile.
De aceea oamenii ana-lizează, uneori, cu dreap-tă măsură, alteori cu pro-priul lor etalon, dar ju-decă; după vorbe și fapte și după concordanța dintre ele.
De aceea, lumea, este așa cum este și probabil așa va fi mereu, cu lași și eroi cu oameni și măști... !
„Este o certitudine: igno-ranța aliată cu puterea re-prezintă cel mai feroce dușman pe care îl poate avea dreptatea.”
James Baldwin