Viața în regimul comunist. „Atunci când cineva e răsplătit fără să muncească, altcineva muncește fără să fie răsplătit.” - Adrian Rogers (1931-2005), Pastor. sau „Guvernul nu deține nimic. Orice îți este dat de către guvern a fost luat de la altcineva”. De-a lungul istoriei și dezvoltării civilizației umane au apărut diverse modele de organizare socială. La începuturi, în preistorie, proprietatea asupra bunurilor aparținea, în egală măsură, tuturor membrilor. Micile diferențieri se făceau adeseori pe cale conflictuală, cei mai puternici obținând mai mult, până la instituirea unor norme de respectat în grup sau trib. Printre activitățile desfășurate în comun se numără vânătoarea, pescuitul, culesul și altele privitoare la viața spirituală. Mai târziu, a apărut proprietatea privată asupra uneltelor, armelor și bunurilor în general. Relațiile dintre diferite grupuri, triburi sau forme statale erau caracterizate prin: schimburi economice și culturale sau prin războaie, organizate pentru a pune stăpânire pe teritoriile sau bunurile altor comunități. Astfel omenirea a cunoscut modele de organizare socială ca: sclavagismul, feudalismul, capitalismul și socialismul, acesta din urmă fiind considerat ca o etapa (faza) premergătoare comunismului. Primele idei comuniste de organizare socială au apărut aproximativ în jurul anilor 360 i. Hr. odată cu lucrarea “ Republica” a lui Platon și au la bază principiul comunității de bunuri sau altfel spus împărțirea în mod egal a resurselor și bunurilor între membrii societății. Comunismul modern este legat de ideile lui K. Marx și Fr. Engels, care, ulterior, au fost preluate, adaptate și dezvoltate de diverși teoreticieni printre care, Lenin, Stalin, Troțki, Mao. Pentru a continua lectura accesați (click) butonul portocaliu Read More În acest concept societatea conviețuiește fără existenta unor clase sociale si se bazează pe proprietatea comună asupra resurselor și mijloacelor de producție. În urma Revoluției din Octombrie 1917 din Rusia doctrina comunista a fost folosită pentru preluarea puterii politice în stat. După al doilea război mondial, comunismul a fost impus de către U.R.S.S. treptat unor state din Europa de Est, Asia, Africa și America Centrală. În perioada războiului, Moscova a instruit și pregătit militanți comuniști care sa preia responsabilitățile unor guverne prosovietice. Echipa moscovita din Romania avea in frunte pe: Ana Pauker, Vasile Luca, Emil Bodnaras (Bodnarenko), Gheorghe Pintilie (Pantiusa), etc. Astfel odată cu insurecția armată din 23 august 1944 și pătrunderea trupelor Sovietice pe teritoriul românesc în România s-a instaurat treptat, un regim politic și economic aservit Uniunii Sovietice. Un asemenea regim a fost instaurat în țara noastră în mai multe etape: - 6 martie 1945 – impunerea guvernului Petru Groza, controlat de P.C.R. si sustinut de sovietici. -19 noiembrie 1946 - falsificarea alegerilor in favoarea comuniștilor. - iulie – octombrie 1947 – dizolvarea P.N.T. și procesul liderilor săi. - 30 decembrie 1947– abdicarea silita a regelui Mihai. - 30 august 1948 – înființarea D.S.S. (Securitatea) și 22 ianuarie 1949 – înființarea D.G.M. (Militia) - 1948 Naționalizarea principalelor mijloace de producție și a proprietăților și începutul procesului de colectivizare în martie 1949. Acapararea puterii de către comuniști s-a realizat în mare parte datorită prezenței Armatei Roșii pe teritoriul României . Proclamarea Republicii in 1947 a deschis calea creării statutului totalitar socialist, care s-a bazat pe un partid unic, pe centralizarea economiei, pe supremația politiei politice. În 1948 a fost adoptată și prima Constituție comunistă care a imitat-o pe cea sovietica din 1936. Organul legislativ suprem era Marea Adunare Națională. Întreaga putere politică a aparținut partidului unic (partidul communist) care a fost sprijinit de politia politica. Foștii demnitari au fost eliminați și închiși în lagăre de muncă, mulți murind din cauza condițiilor inumane. Gheorghe Gheorghiu-Dej, ales prim-secretar al partidului comunist in octombrie 1945, ulterior conducător al partidului unic pana la moartea sa in 1965 și-a îndepărtat toți rivalii, lichidându-l pe Lucrețiu Pătrășcanu. Stalinismul economic a cuprins: naționalizarea întreprinderilor și băncilor, colectivizarea agriculturii. In industrie s-au aplicat planurile cincinale, ele stabilind ritmuri înalte de dezvoltare, necorelate cu resursele tarii. Colectivizarea s-a terminat in 1962 cuprinzând 96% din terenurile arabile ale tarii. 80000 de țărani care au refuzat sa se înscrie in C.A.P.-uri au fost arestați. Nicolae Ceausescu, membru al Partidului Comunist Roman, in anul 1965 devine secretar general al acestui partid, urmând ca din 1967 sa devina președintele României. În anii `80 impune un program de austeritate având ca scop lichidarea datoriilor externe. Alimentele și curentul electric sunt raționalizate, programul TV redus (doar știri si emisiuni despre “conducătorul iubit”). Populația de la tara este adusa la oraș pentru a lucra in fabrici si uzine. Cetățenilor li se aplica interdicția de a trece granițele tării pentru a vedea modul de viață al „exploatatorilor” capitaliști precum si alte persecuții politice. Dintre practicile aplicate de regimurile comuniste în viața socială se pot enumera următoarele acțiuni: - Anihilarea pluralismului politic, interzicând astfel cetățeniilor dreptul la libera asociere și liberă exprimare. - Anihilarea statului de drept și instaurarea statului polițienesc a cărui politica este de exterminism social.(Lichidarea fizică, deportare, întemnițare, muncă forțată, a unor categorii sociale-burghezie, moșierime, țărani, intelectuali, studenți ghidată de preceptul luptei de clasă.) - Realizarea unor produse și servicii de slabă calitate datorita eliminării concurenței de pe piața economică, a ineficienței organizatorice sau a proastei gestionări a resurselor. - Persecuția minorităților etnice, religioase sau culturale sub pretextul ideii de egalitarism. - Distrugerea partidelor politice, prin arestarea liderilor și a militanților acestora. - Distrugerea satelor și urbanizarea forțată, având ca efect secundar distrugerea individualității cetățeanului in favoarea colectivității, ceea ce a însemnat confiscarea vieții private în general și a celei de familie in particular. - Represiunea împotriva cultelor și doctrinelor religioase, comuniștii declarându-se atei. - Represiunea împotriva culturii, cenzurarea extremă, arestarea și umilirea intelectualilor necon-formiști ori protestatari. - Impunerea unor norme aberante privitoare la „alimentația rațională”. De fapt înfometarea populației prin incapacitatea sistemului comunist de a produce suficiente resurse alimentare necesare unui trai decent. - Asigurarea unor servicii medicale sau sociale de proastă calitate. În Romania eșecul comunismului a fost cel mai șocant, dezastrul economic cel mai adânc și condițiile de trai cele mai inumane. Natura empirica a procesului luării deciziilor, gustul pentru proiecte economice grandioase și lăudarea exagerată a conducătorului și a ideilor lui iraționale au sfârșit prin a impinge țara la dezastru și au născut o societate monstruoasă, în care supunerea și frica au luat locul demnității, iar minciuna pe al adevărului. Umilința, lipsurile și opresiunea s-au adunat, ducând astfel la revolta poporului roman din Decembrie 1989 și totodată la căderea ultimului bastion al sistemului communist. Studenții unei grupe de la un colegiu au insistat ca socialismul poate fi totuși functional și ca nimeni nu ar trebui sa fie sărac și nimeni bogat ci toată lumea oarecum EGALĂ! Profesorul le-a spus, "OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor, și fiecare va primi aceeași nota, astfel încât niciunul nu va pica și niciunul nu va primi nota 10." După primul test, notele au fost adunate și împărțite la numărul de studenți, și toți au primit nota 8. Studenții care au studiat intens au fost supărați, dar cei care au învățat mai puțin au fost bucuroși peste măsură. Cum cel de-al doilea test se apropia, studenții care studiaseră puțin au învățat si mai puțin, iar cei care studiaseră mai intens și-au spus ca și ei vor o „pomana", așa încât si ei au studiat mai puțin. Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit. Când a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4. Notele nu au fost crescătoare deoarece au apărut certurile, acuzațiile, ura și nimeni nu a vrut să învețe pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriza a tuturor studenților, toți au picat. Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva. Ceea ce primește o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de altcineva, care, la rândul ei, nu primește pentru ceea ce a muncit. Când jumătate din populație vede că poate să nu muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea și când jumătatea care a muncit realizează ca nu are sens să mai muncească, pentru că alții sunt beneficiarii muncii lor, atunci, acesta este sfârșitul oricărei societăți.
Comments are closed.
|
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez