hoax-uri, cu rugămintea de a interpreta textul ca un pamflet, sau pedagogic, nicidecum ca o ofensă adusă celor care-mi trimit e-mailuri despre care pot spune că mă bucură atunci când le primesc și au un mesaj sau conținut adecvat. Motto: „Cel care așteaptă ca pe lumea aceasta diavolii să umble cu coarne, iar nebunii cu clopoței, va fi totdeauna prada sau jucăria lor.” - Artur Schopenhauer. Primesc multe e-mailuri. Se întâmplă uneori să primesc e-mail-uri prin care se prezintă un caz umanitar sau care înfățișează o temă religioasă și mi se cere să le transmit mai departe fiindcă prin transmitere se pot aduna bani pentru acel caz sau mi se cere să-mi demonstrez credința precum și multe altele care apelează la sentimentele mele umanitare, la dorința de a avea noroc, bani, sănătate. Mai toate sunt binevoitoare învăluite în muzică și imagini, unde nocivitatea este bine disimulată, la altele amenințarea este clară și sugerează ce mi s-ar putea întâmpla mie sau celor apropiați dacă întrerup lanțul. Mai toate sunt trimise de prieteni pe care îi cunosc și în majoritatea cazurilor sunt îmbogățite cu sute de adrese de e-mail, vizibile între ele. Sunt sfătuit, cum aș putea să câștig bani, de ce să mă feresc, cum să mă rog.... Mi se dau formule de rugăciune și neapărat obligația de a le trimite mai departe și altor „n” prieteni ca să le arăt cât de sensibil sunt sau de câtă credința dau dovadă. De altfel toate „cadourile” cu care unii și-au demonstrat sentimentele pe care le nutresc față de propria-mi persoană nu pot fi circumscrise nici unei teologii. Au paradigma a ceea ce se numește „ghiveci de credințe populare cu iz de obscurantism condimentat cu ticuri de limbaj evanghelic”. Nu trebuie să fii James Bond să îți dai seama că toate acestea sunt răutăți disimulate sau mai exact hoax-uri. Oricât de drăguțe și de ambientale muzical ar fi, indiferent cât de „spirituale” și împodobite cu versete ar fi, răspândirea acestor mesaje are un interes economic. Ele au atașat un program de spam care înregistrează adresele celor „lesne crezători” în vederea exploatării lor. Astfel, „mâinile” lui Albrecht Dürer, care ascund o istorie cu ade-vărat cutremurătoare, apar în surogate mistic-religioase. Imagini bizare, oameni suferinzi, rețete miraculoase sau întâmplări ciudate, avertizări... numere norocoase, soluții de succes sau bunăstare și lista mai poate continua, sunt exploatate și transpuse în „dă mai departe”. Unde ne este rațiunea prin care încercăm să deosebim binele de rău, discernământul prin care apreciem adevărul, valoarea, fără de care ne înjosim până la marginea civilizației umilindu-ne semenii prin ușurința cu care ne lăsăm ademeniți de iluzii sau cuvinte frumoa-se? Dar, cel mai bine este să mă opresc aici și rostesc o rugăciune pentru cei care n-au înțelepciune și să spun: prieteni, nu-mi mai trimiteți așa ceva și nu-i mai expuneți și pe alții dacă voi ați fost „cadorisiți ”. Cine vă citește e-mailul vrea un mesaj trecut prin prisma inimii și rațiunii voastre, știri, impresii, glume, poze, un mesaj frumos, o muzică bună, nu teama că-l veți trimite într-un colț să spună „rugăciunea”, nu frica că adresa de e-mail îi va fi împrăștiată-n lume, poartă de intrare pentru troieni, bun de vânzare pentru hackeri, vise deșarte, viteză scăzută, timp pierdut. Ni se taie craca de sub picioare și când spun cracă, mă refer la „pământ și apă”, de la resurse până la autodeterminare, dar noi credulii, îngroșăm statisticile naivității, supunându-ne cunoscuții la „rugăciuni” și nici măcar acestea către adevăratul Dumnezeu, ultima noastră speranță, poate. Doamne iartă-i, că nu știu ce fac ! Deci, folosiți-vă de puterea internetului pentru a beneficia de avantajele reale ale acestuia, rezultate în urma informării, documentării, a citirii cărților în format electronic, a vizualizării creațiilor artistice etc; care permite accesul la o bază imensă de date, doar în câteva secunde și care oferă posibilitatea de a stabili un fundament obiectiv al valorilor, comp-ortamentelor, și sistemelor de credință umană, și care este o cu adevărat o descoperire extraordinară, pentru că are puterea de a schimba viețile, atât la nivel personal cât și colectiv - într-o măsură care nu a fost anticipată până acum. Nu postați articole sau comentarii imbecile, neargumentate, defăimătoare, jignitoare. Nu-i înjurați pe cei care gândesc diferit... argumentați, demonstrați, convingeți. Nu atacați o persoană ci idea în sine. Ideile trebuie lăsate să circule, să se dezvolte, să stârnească reacții, fără teama de a fi ridiculizați sau condamnați pentru faptul că suntem sau gândim diferit. Postați cu numele real, pentru a nu fi acuzați de lipsă de curaj, de proiectarea unei imagini diferită decât ceea ce sunteți, de manipulare. Într-o zi va conta orice gest de integritate, curaj, compasiune sau sacrificiu pe care l-am făcut și care i-a determinat și pe ceilalți să ne urmeze exemplul. Pentru a continua accesați (click) butonul portocaliu Read More. Deci : Nu mai trimiteți e-mailuri sau nu mai postați articole de genul „ nu întrerupe lanțul ” ! Nu mai trimiteți e-mailuri sau nu mai postați știri despre medicamente „minune” sau despre alte boli și tratamente miraculoase ! Acestea nu vor fi niciodată disponibile pe internet. Consultați medicul. (Și companiile farmaceutice trebuie să trăiască.) Nu mai trimiteți e-mailuri sau nu mai postați știri despre, super viruși sau alte atacuri informatice sau despre pericolul... telefoanelor mobile! Virușii nu pot să distrugă componentele fizice ale calculatoarelor. Nu mai trimiteți e-mailuri sau nu mai postați rețete de dat mai departe care să aducă noroc, fericire, bani,...! Nu mai trimiteți e-mailuri de dat la „n”persoane sau imagini magice ca să se întâmple... o minune ! Nu mai trimiteți e-mailuri sau nu mai postați imagini despre bolnavii care au nevoie de ajutor financiar și care susțin că au „contract” cu AOL, Yahoo, Google, Facebook... iar prin retransmitere pot obține bani! Companiile acestea nu sunt caritabile... Nu mai trimiteți e-mailuri cu peisaje, natură moartă, chiar dacă sunt însoțite de melodii (piese) celebre dacă vi se cere să le transmiteți mai departe! Nu dați like și nu distribuiți postări de genul „Dați like dacă există Dumnezeu”, „Dați like dacă vă iubiți mama”, „dați like pentru ... ”. Comentările, aluziile sau modul în care „atrageți atenția (cerșiți) atenția” sau compasiunea altora, povestind sau postând despre cât de atașați sunteți față de o orientare politică sau o doctrină religioasă sau despre necazurile unora și cât de mult suferiți pentru o „cauză nobilă” sunt o gafă cu care nu faceți altceva decât să vă agasați prietenii. (Uneori din dorința de a ne descărca sufletul avem tendința de a-i bârfi pe alții, de a ne plânge de comportarea lor. Problema nu se rezolvă apelând la „justiția Internetului” ci vorbindu-le sau scriindu-le personal, celui sau celei care ne-au supărat.) Dacă un prieten găsește pe Internet ceva care știe că vă interesează și vă expediază un e-mail sau postează link-ul pe pagina d-voastră, este frumos să apreciați gestul și să-i mulțumiți, chiar dacă erați deja la curent cu informația. Frumos este să nu-l dezarmați comentând că știați deja noutatea. Dacă aveți o realizare și doriți să afle despre ea scrieți, postați dar nu afișați o falsă modestie. Trebuie să fiți sinceri, pentru ca prietenii să se poată bucura împreună cu d-voastră. Ei vor fi deranjați dacă vor observa că vă lăudați, că sunteți aroganți, deși încercați să păreți modești Copiați textul, imaginea sau pasajul care vi se pare suspect și căutați-l, comparați-l, analizați-l pe internet, documentându-vă înainte de a-l reexpedia ! (google imagini permite căutarea după imagini, în acest mod puteți verifica sursa imaginii și puteți descoperi dacă imaginea nu este utilizată în scopuri improprii: persoane bolnave, dispărute sau alte tipuri de manipulări etc ) Folosiți câmpul BCC (blind carbon copy) dacă trimiteți mesajul mai multor destinatari, astfel încât nici un destinatar să nu îi vadă pe ceilalți! De asemenea trebuie să fiți atenți la variatele mesaje de tip pop-up care apar pe ecran atunci când deschideți un link de pe Facebook. „Sunt mesaje de genul ”like ca să citești mai departe”, iar acel like se duce către pagina de Facebook a site-ului respectiv, către postul respectiv, ba chiar apare și un share pe social media venind de la tine. Acestea sunt vizibile de către majoritatea prietenilor de pe Facebook, în funcție de setările pe care le aveți, și apar în Activity Log, pe contul personal. Vă veți trezi, așadar, că sunteți abonați la pagini care nu oferă nici un fel de conținut de calitate și doar vă umplu Wall-ul personal și al prietenilor de link-uri de prost gust. Folosiți extensia Social Lockpicker, pentru google chrome, care este simplu și ușor de instalat și poate fi găsită urmărind acest link. Este gratuită și vă ajută să deblocați conținutul de pe acele pagini care vă dau bătăi de cap. ” Despre Comunicare 1 Telecomunicațiile: telefonul, internetul... sunt o victorie a omului asupra spațiului și timpului, o dominare a omului asupra naturii. Cine nu se poate bucura să audă oricând vocea copilului, aflat la mii de kilometri depărtare ? Cine nu se poate bucura să vadă oricând: frumusețea formelor și gesturilor umane, a obiectelor și peisajelor, a creațiilor artistice și științifice aflate undeva... în labirintul larg al lumii, World Wide Web, abreviat WWW? Dar nu întotdeauna această descoperire epocală a omului aduce și fericirea. În lipsa elementelor definitorii ale comunicării față în față, comunicațiile la distanță au și o parte întunecată: acestea sunt nesigure, facilitează propagarea minciunii, a violenței, a desfrâului! Și atunci munca mea, a celor din logistică, nu este o contri-buție la păcat ? Deci despre comunicare și despre pericolul dezinformării ! (Dezinformarea, reprezintă difuzarea de informații voit false.) Creatorul, Dumnezeu, natura, ca energie, materie și informație aflate într-o perpetuă tran-sformare, ne-a înzestrat cu minunatul dar al vorbirii, cu inteligență și rațiune pentru a evolua, pentru a deveni ființe spirituale. Tehnologia a extins posibilitățile comunicării, dar o dată cu ea s-a extins și calea ticăloșiilor, adică a dedublării personalității individului care arată clar intenția de a obține ceea ce în mod normal nu ar avea nici o șansă. Dar tot tehnologia și un minim studiu ne oferă și calea deconspirării, adică acel mijloc prin care putem demasca uneltirea, putem dezvălui identitatea ascunsă și o putem face cunoscută tuturor. Oare ce se ascunde în spatele cuvintelor unora? Mai ales în condițiile lipsei limbajului trupului. Cât de ușor ne lăsăm ademeniți de vorbe frumoase sau de imagini? Care sunt consecințele naivității noastre? De fapt, ce mesaje avem de transmis semenilor noștri? Cât suntem se sensibili, cât suntem de credincioși, de umani, de valoroși... ? Nu ar trebui oare ca ei să descopere asta ? „Fie ca viața ta să fie așa de frumoasă, îmbelșugată și interesantă precum o prezinți pe Facebook, blog!” Orice neconcordanță dintre cuvinte și fapte, dintre cuvinte și realitate reprezintă un semnal de alarmă. El anunță un șiretlic în spatele căruia se ascunde o ticăloșenie, o mârșăvie o posibilă agresiune, o amenințare voalată, un pericol. Poate, este vorba despre puterea intelectuală, cea din care derivă toate formele de dominație și control la care este supusă civilizația umană. Dacă am gândi liber și am comunica liber cu siguranță am fi mai greu de controlat.. Doar în mințile unora mai sunt iluzii până într-acolo încât să creadă că un grup de indivizi pot să gândească pentru zeci de milioane. Libera comunicare are darul de a uni mințile acelor zeci de milioane... Inteligența poate fi o armă dar este și un scut ! „Dacă tu ai un măr și eu am un măr și facem schimb de mere, atunci tu și eu tot câte um măr vom avea fiecare, Dacă în schimb tu ai o idee și eu am o altă idee și facem schimb de idei, atunci fiecare din noi va avea două idei” - George Bernard Shaw- Cum nimeni nu ar putea aprecia mai bine decât noi înșine percepția simțurilor umane: văzul, mirosul, auzul, gustul, simțul, nimeni nu ar trebui să gândească sau să decidă în numele nostru. „Este dovada unei minți primitive și josnice a dori să gândești ca masele sau majoritatea doar pentru că majoritatea este majoritate . Adevărul nu se schimbă dacă e crezut sau nu de o majoritate. - Giordano Bruno - A gândi liber, înseamnă a delibera fără prejudecăți sau presentimente, a interpreta realitatea după îndepărtarea tuturor barierelor dintre stimuli și receptori. Acțiunile noastre trebuie să se bazeze pe decizii, deciziile pe cunoaștere, cunoașterea pe observații, experimente, studii sau pe informare, informarea pe comunicare. Fără comunicare cunoașterea rămâne un fenomen local, izolat. Fără comunicare liberă nu există libertate. Fără libertate nu există comunicare liberă. „Când nu poți să-ți exprimi liber și deschis gândurile, când această lipsă de libertate e aprobată de opinia publică, libertatea de gândire ea însăși încetează de a mai exista.” NICOLAE STEINHARDT, „Guvernul autoritar”, Libertatea, 20 iunie 1937. Eșecul multor acțiuni întreprinse de noi se datorează unor premise greșite, a lipsei de cunoaștere, „răul vine din lipsa de cunoaștere”, respectiv din al unei proaste sau insuficiente informări, datorate și lipsei de comunicare. Dar și mai grav este cazul transmiterii informațiilor false. Lipsa de înțelepciune sau discernă-mânt sau naivitatea răspândacilor face posibilă transformarea acestora într-o masă de manevră conectată la rețeaua globală de manipulare. În acest caz comunicațiile devin o unealtă de control, o armă. Se pare că viitorul aparține, în actualul context al dezvoltării rețelelor de socializare, al internetului, celor care dețin logistica. Cine deține informația, deține puterea, cine ma-nipulează informația, dorește ceva? Un scop ascunde întotdeauna un interes. Ai căutat vreo data să intuiești intențiile celorlalți, ai celor aflați mult in spatele display-ului computerului? Gândește liber, cercetează ! Acesta este îndemnul meu ! Produsul existenței unora pe această planetă, este plăcerea de a provoca suferințe, trecând peste convențiile umane, învățăturile religioase, comuniunile sociale, vicii, justiție etc. Este sensul lor de existență, hrana cu care-și alimentează fericirea machiavelică. Foarte puțini sunt interesați de speranțele, ambițiile, eșecurile sau victoriile noastre, de nemulțumirile noastre, dar mulți vor să știe ce pot obține de la noi sau ce le putem oferi. Mai bine o minciună elegantă decât o impresie sinceră sau purul adevăr ? Multe problem ar dispărea dacă am comunica unii cu alții și nu unii despre alții ! Oare unde este acel Dumnezeu care privește la faptele noastre, la mintea noastră, la ce anume ascunde ea, la adevăratul ei scop ? Din Decembrie 1989 și până în prezent trecând prin ruinarea economiei și supraînda-torarea țării și a locuitorilor ei, România este supusă unui război informațional... dar nu totul poate fi pus pe seama politicienilor. De ce nu suntem în stare să gândim pozitiv, vertical, să căutăm și să analizăm informația, să urmărim un țel, să facem o minimă verificare înainte de a susține sau transmite ceva... să nu ne lăsăm antrenați de latura negativă a comunicării ci de beneficiile ei, este și cazul internetului. Acesta este o poartă către o bancă imensă de date, pe care o avem la dispoziție pentru a ne informa. Dar, mai repede retransmitem mesajele decât să le analizăm, mai repede retransmitem o „prostioară” decât să semnăm o petiție, mai repede o știre de „senzație” decât un gând bun - „idealurile mari au în ele ceva paralizant, nu te lasă să te ocupi de nimicurile acestei vieți!” (Pr. Arsenie Boca) Într-o zi va conta orice gest de integritate, compasiune, curaj sau sacrificiu care i-a făcut pe ceilalți să ne urmeze exemplul. Nu va conta câți prieteni avem în agenda de mail, pe Facebook, twitter... sau alte rețele de socializare sau pe câți oameni cunoaștem, ci câți oameni ne vor urma sau simți lipsa. Nu va conta ce am învățat, ci ce i-am învățat pe ceilalți, nu de unde ne-am informat, ci cât de corectă, utilă și sinceră este informația. Cu stimă, Bârsan Ioan Crezi că știi totul despre PC ? - Videotutorial.ro „Nimic nu este mai periculos și opus adevărului decât ceea ce seamănă cu adevărul.” Despre Comunicare 2 De multe ori, când au de discutat ceva foarte important, oamenii evită comunicarea prin telefon sau prin internet și preferă comunicarea față în față, deoarece comunicarea electronică blochează comunicarea prin intermediul limbajului corpului și în acest fel face comunicarea incompletă, nesigură. Limbajul corpului contribuie la comunicare prin expresia feței, mișcarea corpului (gesturi), forma și poziția corpului. Toate definițiile date comunicării umane, indiferent de școlile de gândire cărora le aparțin sau de orientările în care se înscriu, au cel puțin următoarele elemente comune: Comunicarea este procesul de transmitere de informații, idei, opinii, păreri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul; nici un fel de activitate, de la banalele activități ale rutinei cotidiene pe care le trăim fiecare dintre noi zilnic și până la activitățile complexe desfășurate la nivelul organizațiilor, societăților, culturilor, nu pot fi concepute in afara procesului de comunicare. 1. COMUNICAREA - DEFINIȚII 2. PARTICULARITĂȚI ALE COMUNICĂRII 3. COMUNICARE ȘI INFORMAȚIE 4. PROCESUL DE COMUNICARE 5. ELEMENTELE PROCESULUI DE COMUNICARE 6. PERICOLELE INTERNETULUI 7. COMUNICAREA NONVERBALĂ 8. TĂCEREA ÎN COMUNICARE 1. COMUNICAREA - DEFINITII Ca si cea mai mare parte a cuvintelor unei limbi, verbul a comunica si substantivul comunicare sunt ambele polisemantice, altfel spus comporta o pluralitate de semnificatii. Cei care se ocupa de domeniile comunicatiei si comunicarii, intalnesc astfel, de la bun inceput, o dificultate majora: acestia nu au de a face cu o operatiune bine determinata, ci cu o multitudine de operatiuni, despre care este greu de spus cu certitudine in ce masura se aseamana. „Dictionarul enciclopedic vol. I” ofera termenului „comunicare” o definitie deosebit de complexa, acoperind aproape toate domeniile in care acest termen este folosit: Ce este comunicarea? Este o intrebare la care au incercat sa ofere raspuns toti autorii literaturii de specialitate. Definitiile sunt numeroase si diferite. In cele ce urmeaza vom prezenta doua dintre acestea, mai largi ca sfera de cuprindere. „In sensul cel mai general, se vorbeste de comunicare de fiecare data cand un sistem, respectiv o sursa influenteaza un alt sistem, in speta un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leaga” (Charles E. Osgood, A vocabulary for Talking about Communication). „Cuvantul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci si muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si, in fapt, toate comportamentele umane. In anumite cazuri, este poate de dorit a largi si mai mult definitia comunicarii pentru a include toate procedeele prin care un mecanism (spre exemplu, echipamentul automat de reperaj al unui avion si de calcul al traiectoriei acestuia) afecteaza un alt mecanism (spre exemplu, o racheta teleghidata in urmarirea acestui avion)” (Shannon si Weaver). Cand un cuvant este la moda, cum este astazi cazul cuvantului „comunicare”, cand activitatile sau evenimentele pe care le reprezinta se multiplica, sensul sau tinde sa se largeasca datorita chiar interesului de care se bucura. Astfel, odata cu diversificarea si masificarea comunicarii, oamenii politici, sefii de intreprinderi, artistii cunoscuti chiar si, in general, orice persoana a carei cariera depinde intr-o masura mai mica sau mai mare de opinia pe care publicul si-o face despre ea, apeleaza la serviciile specialistilor numiti consilieri in domeniul comunicarii. In acest caz, trebuie sa intelegem prin comunicare transmiterea unei imagini, transmitere care se realizeaza mai ales prin mass-media. In mod firesc, trebuie ca aceasta imagine, altfel spus, reprezentarea pe care ne-o facem despre persoana in cauza, sa fie puternica si in acelasi timp favorabila; in caz contrar, vom spune ca persoana vizata nu are „trecere la public”, ca „nu reuseste sa comunice”. Imaginea sa nu este cea pe care doreste sa o ofere. In loc sa o lase astfel la voia intamplarii, este in interesuul ei sa o consolideze si sa faca in asa fel incat sa fie pozitiva. Insa aceasta depinde de o multitudine de factori, cum ar fi imbracamintea, aspectul fizic, timbrul vocii, elemente care adesea nu au nimic de-a face cu personalitatea reala a persoanei respective. Ramane de stabilit daca vorbim de comunicare in adevaratul sens al cuvantului doar in masura in care acesta imagine este voita (fie de persoana in cauza, fie de catre mandatarii sai) sau si atunci cand anumite indicii spun neintentionat „ceva” asupra persoanei in cauza. Evolutia si semnificatia termenului comunicare Comunicarea a fost perceputa ca element fundamental al existentei umane inca din antichitate. In fapt, insasi etimologia termenului sugereaza acest lucru; cuvantul „comunicare” provine din limba latina; „communis” inseamna „a pune de acord”, „a fi in legatura cu” sau „a fi in relatie”, desi termenul circula in vocabularul anticilor cu sensul de „a transmite si celorlalti”, „a impartasi ceva celorlati”. Desi termenul este de origine latina, primele preocupari, cu deosebire practice pentru comunicare le-au avut grecii. Pentru acestia, arta cuvantului, maiestria de a-ti construi discursul si de a-l exprima in agora era o conditie indispensabila statutului de cetatean (trebuie insa sa avem in vedere faptul ca accesul la functiile publice ale cetatii era accesibil oricarui cetatean grec doar prin tragere la sorti. Mai mult, legile din Grecia Antica stipulau dreptul cetatenilor de a se reprezenta pe ei insisi in fata instantelor de judecata, textul lui Platon „Apararea lui Socrate” fiind un exemplu in acest sens). Elemente concrete de teorie a comunicarii apar insa prima data in lucrarea lui Corax din Siracuza, „Arta retoricii”, in secolul VI ante.Hr.. Platon si Aristotel vor continua aceste preocupari institutionalizand comunicarea ca disciplina de studiu alaturi de filosofie sau matematica, in Lyceum si in Academia Greaca. Romanii vor prelua de la greci aceaste preocupari, dezvoltandu-le si elaborand in jurul anului 100 ante Hr. primul model al sistemului de comunicare. Evul Mediu, odata cu dezvoltarea bisericii si a cresterii rolului sau in viata oamenilor, odata cu dezvoltarea drumurilor comerciale si cu cristalizarea primelor formatiuni statale, va conferi noi dimensiuni comunicarii. Putem vorbi chiar de o institutionalizare a acestei activitati, in sensul ca in toate statele exista pe langa liderul autohton indivizi instruiti care aveau tocmai menirea de a se ocupa de redactarea actelor oficiale, de consemnarea faptelor, de elaborarea legilor. Mai mult, putem chiar vorbi de existenta unui sistem comun de semne si simboluri pentru anumite zone ale lumii. Este vorba, de exemplu pentru Europa, de folosirea cu preponderenta a limbii slave in zona rasariteana, ca limba de circulatie, ca sistem comun de semne si simboluri, si a limbii latine pentru zona apuseana. Un rol important in extinderea comunicarii l-a avut si dezvoltarea drumurilor comerciale; acestea au facilitat crearea postei ca principal sistem de comunicare, incepand cu secolul XIV. Epoca moderna a reprezentat boom-ul dezvoltarii comunicarii sub toate aspectele ei. Progresul tehnico-stiintific a favorizat aparitia telefonului, a trenului, a automobilului, intensificand comunicarea nu atat intre indivizi, cat mai cu seama intre comunitati; de asemenea, a determinat crearea de noi sisteme si modalitati de comunicare. Ponderea activitatilor de comunicare in totalul activitatilor desfasurate de un individ intr-o zi. In prezent, a fi informati, a comunica, reprezinta principala dimensiune a existentei fiecaruia dintre noi, devenind atat de prezenta, incat nici macar nu mai este perceputa ca activitate distincta. Haideti sa ne imaginam urmatoarea situatie: Este dimineata. X se trezeste si ia micul dejun. In acest timp radioul este deschis si asculta o emisiune de stiri. Terminand micul dejun, X se indreapta spre serviciu. In drum se intalneste cu un vecin, pe care il saluta. In autobuzul care-l duce la serviciu, X asculta o noua emisiune de radio care comunica stirile zilei, ora exacta si informatii meteo. Ajuns la serviciu, intra in comunicare cu colegii de lucru cu privire la proiectul in care este implicata firma in care lucreaza. Seful sau il cheama si ii comunica noile instructiuni pe care el, in calitatea sa de sef de proiect, trebuie sa le discute cu echipa pe care o conduce. Intreaga zi si-o desfasoara astfel, cu exceptia pauzei de pranz cand citeste ziarul si schimba cateva cuvinte cu chelnerul care ii aduce mancarea. Odata incheiat programul de lucru, X se intoarce acasa si pe drum mediteaza asupra reusitei proiectului la care lucreaza si a consecintelor acestuia asupra carierei sale. Ajuns acasa, urmareste stirile si un film documentar despre clima tropicala, incheindu-si astfel ziua. Facand o analiza a cazului prezentat, observam ca personajul nostru, cu care probabil multi dintre noi se identifica, desfasoara o multitudine de activitati cu specific de comunicare, fara a-si fi propus in mod intentionat acest lucru. Sesizam, in acelasi timp, ca exista o multitudine de situatii de comunicare, extrem de diferite si de variate, precum si faptul ca activitatea de comunicare detine ponderea cea mai ridicata in cadrul activitatilor pe care le desfasoara in mod curent un individ. Situatiile descrise mai sus pun in evidenta, in acelasi timp, si caracterul polisemantic al cuvantului comunicare. 2. PARTICULARITATI ALE COMUNICARII Pe baza studiului de caz prezentat anterior putem identifica cateva din particularitatile comunicarii: • comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni in legatura unii cu ceilalti, in mediul in care evolueaza; • in procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmareste realizarea anumitor scopuri si transmiterea anumitor semnificatii; • orice proces de comunicare are o tripla dimensiune: comunicarea exteriorizata (actiunile verbale si nonverbale observabile de catre interlocutori), metacomunicarea (ceea ce se intelege dincolo de cuvinte) si intracomunicarea (comunicarea realizata de fiecare individ in forul sau interior, la nivelul sinelui); • orice proces de comunicare se desfasoara intr-un context, adica are loc intr-un anume spatiu psihologic, social, cultur al, fizic sau temporal, cu care se afla intr-o relatie de stransa interdependenta; • procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorita faptului ca orice comunicare, odata initiata, are o anumita evolutie, se schimba si schimba persoanele implicate in proces; • procesul de comunicare are un caracter ireversibil, in sensul ca, odata transmis un mesaj, el nu mai poate fi „oprit” in „drumul” lui catre destinatar. La cele enumerate mai putem adauga: • in situatii de criza, procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sfera mai mare de cuprindere; • semnificatia data unui mesaj poate fi diferita atat intre partenerii actului de comunicare, cat si intre receptorii aceluiasi mesaj; • orice mesaj are un continut manifest si unul latent, adeseori acesta din urma fiind mai semnificativ. 3. COMUNICARE SI INFORMATIE „Comunicare” (apud J.J Cuilenburg, O.Scholten, G.W.Noomen Stiinta comunicarii) si „informatie” sunt doua concepte atat de inrudite astazi, incat nici o consideratie asupra comunicarii nu poate fi deplina fara o explicitare a informatiei. In stiinta comunicarii, informatia este, in general, „ceea ce se comunica intr-unul sau altul din limbajele disponibile”. Cu alte cuvinte informatia trebuie considerata ca o combinatie de semnale si simboluri. Semnalele ne pot duce cu gandul la undele sonore pe care le emitem in actu vorbirii, la undele radio sau cele de televiziune. Purtatoare de informatie, semnalele sunt in sine lipsite de semnificatie. Ele pot insa purta semnificatii care -; datorita unor conventii sociale -; pot fi decodate. Altfel spus, semnificatia unui simbol este dependenta de un consens in practica sociala. Indiferent care este natura semnalelor folosite de emitator pentru ca influentarea receptorului sa se produca si sa se obtina efectul scontat, ambele instante -; atat emitatorul cat si receptorul -; trebuie sa atribuie aceeasi semnificatie semnalelor utilizate. Putem distinge astfel trei valente ale conceptului de informatie: • aspectul sintactic al informatiei -; succesiunea impusa semnalelor grafice, auditive sau electrice; succesiunea este impusa de catre emitator; • aspectul semantic al informatiei -; semnificatia ce le este acordata semnalelor pe baza conventiilor sociale. Semnificatia nu are cum sa fie identica pentru cei ce participa la actul comunicativ. Astfel, trebuie facuta distinctia intre informatia semantica intentionala (informatia pe care emitatorul vrea sa o transmita) si informatia semantica realizata (informatia pe care receptorul o desprinde din mesajul receptat). • aspectul pragmatic, ceea ce se intampla cu informatia primita sau cu efectul acesteia asupra receptorului. Comunicarea porneste de la emitatorul care intentioneaza sa transmita informatia si care foloseste un cod care ii serveste cel mai bine scopului sau. Actul comunicarii se incheie cu implicatiile pragmatice pentru receptor, etapa finala a transferului de informatie. Valoarea informativa a mesajului S-au inregistrat diverse tentative de a stabili „obiectivitatea” valorii informative, la nivel formal sau la nivel semantic. Formal, valoarea informativa poate fi stabilita printr-un calcul diferentiat al tuturor sanselor posibile de iesire dintr-o situatie data. Insa „valoarea informativa” ramane, de fapt, un concept pragmatic. Cel care determina pana la urma cat de mare este valoarea informativa a unui mesaj este publicul. Doua aspecte sunt in acest cadru importante. In primul rand, gradul de incertitudine presupus de un anumit eveniment (probabilitatea ca acel eveniment sa se produca); daca, pentru o anumita categorie de public, aceasta incertitudine este foarte pronuntata, valoarea informativa pragmatica a mesajului este foarte mare. In al doilea rand, importanta pe care o categorie sau alta de public o acorda evenimentului in cauza: cu cat importanta acordata evenimentului este mai mare, cu atat mai mare este valoarea informativa (pragmatica) a stirii care se refera la el. Asadar, valoarea informativa a mesajului este dependenta: 1. inainte de emiterea/receptarea mesajului, de incertitudinea receptorului in ceea ce priveste posibilitatile de a iesi dintr-o situatie; aceasta incertitudine trebuie corelata cu importanta pe care receptorul o acorda fiecarei posibilitati de a depasi situatia data. 2. dupa receptarea mesajului, de improbabilitatea care inconjura evenimentul inainte ca acesta sa se fi produs si de importanta sociala a evenimentului insusi. 4. PROCESUL DE COMUNICARE J.J.Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W.Noomen definesc comunicarea „un proces prin care un emitator transmite informatii receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte” (Stiinta comunicarii). Altfel spus, fiecare proces de comunicare are o structura specifica reprezentata de un anume tip de relatie dezvoltata de trinomu emitator-mesaj-receptor. Cea mai simpla schema a structurii procesului de comunicare a fost propusa inca din anul 1934 de Karl Buhler, in lucrarea „Die Sprachtheorie” (figura 1). Ulterior, Roman Jakobson, urmarind schema lui Karl Buhler, dezvolta structura procesului de comunicare, adaugandu-i inca trei componente: cod, canal, referent (figura 2). Relatia de comunicare se realizeaza astfel: emitatorul transmite un mesaj intr-un anumit cod (limbaj) catre receptor, care va initia o actiune de decodare a mesajului ce i-a fost transmis. Acest mesaj este constituit intr-un anume cod care trebuie sa fie comun celor doi parteneri aflati in contact. Intre emitator si receptor are loc un transfer de informatie. Informatia pleaca de la emitator si devine informatie pentru receptor. Atat emitatorul, cat si receptorul sunt entitati orientate catre un scop. Emitatorul are scopul de a oferi, receptorul are scopul de a primi informatie. Cum am mai spus, transmiterea mesajului se realizeaza intr-un anume cod. Intre mesaj si cod exista o anumita discrepanta. Astfel, in vreme ce mesajul se caracterizeaza prin coerenta, cursivitate, claritate, fiind determinat de loc, de timp, de starea psihica a emitatorului, codul e fix, invariabil, abstract, redus la un numar destul de mic de semne. fig.2 J.J.Van Cuilenburg, O.Scholten si G.W.Noomen realizeaza un „model fundamental al procesului de comunicare” (figura nr.3) x y x+z x’ emitator codare canal decodare receptor efect zgomot de fond. Pentru „citirea” acestuia, autorii mentionati ofera urmatoarea explicatie: „daca un emitator doreste si transmite informatia (x) unui receptor, informatia trebuie sa fie inteligibila. Emitatorul trebuie sa-si gaseasca cuvintele, sa se exprime. Pentru a se face inteles, oral sau in scris, el trebuie sa si codeze mesajul, sa foloseasca coduri. Odata codat, mesajul este transpus in semnale (y) care pot strabate canalul spre receptor. Receptorul trebuie sa decodeze mesajul transpus in semnale si sa-l interpreteze (x'). In fine, comunicarea poate fi ingreunata de un surplus nerelevant de informatie (z) sau de zgomotul de fond (noise)(...). Reusita in comunicare implica intr-o masura oarecare izomorfismul dintre (x) si (x'), receptorul acorda mesajului o semnificatie (x') care e aceeasi ca si pentru emitator (x-x'). Acelasi model indica insa obstacolele ce pot interveni astfel incat izomorfismul sa nu se realizeze: pot interveni erori de codare sau de decodare, precum si zgomotul de fond” (Stiinta comunicarii) In functie de criteriul luat in considerare, distingem mai multe forme ale comunicarii. Un prim criteriu luat in clasificarea formelor comunicarii il constituie modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului. Identifica astfel, dupa Ioan Dragan, (Paradigme ale comunicarii de masa) comunicarea directa, in situatia in care mesajul este transmis uzitandu-se mijloace primare - cuvant, gest, mimica; si comunicarea indirecta, in situatia in care se folosesc tehnici secundare - scriere, tiparitura, semnale transmise prin unde hertziene, cabluri, sisteme grafice etc. In cadrul comunicarii indirecte distingem intre: • comunicare imprimata (presa, revista, carte, afis, etc.); • comunicare inregistrata (film, disc, banda magnetica etc.); • comunicare prin fir (telefon, telegraf, comunicare prin cablu, fibre optice etc.); • comunicare radiofonica (radio, TV, avand ca suport undele hertziene). In functie de modul in care individul, sau indivizii, participa la procesul de comunicare identificam urmatoarele forme ale comunicarii: • comunicare intrapersonala (sau comunicarea cu sinele; realizata de fiecare individ in forul sau interior); • comunicare interpersonala (sau comunicare de grup; realizata intre indivizi in cadrul grupului sau organizatiei din care fac parte; in aceasta categorie intra si comunicarea desfasurata in cadrul organizatiei); • comunicare de masa (este comunicarea realizata pentru publicul larg, de catre institutii specializate si cu mijloace specifice); Un alt criteriu il reprezinta modul de realizare a procesului de comunicare in functie de relatia existenta intre indivizii din cadrul unei organizatii; putem astfel identifica: • comunicare ascendenta (realizata de la nivelele inferioare ale unei organizatii catre cele superioare); • comunicare descendenta (atunci cand fluxurile informationale se realizeaza de la nivelele superioare catre cele inferioare); • comunicare orizontala (realizata intre indivizi aflati pe pozitii ierarhice similare sau intre compartimentele unei organizatii in cadru relatiilor de colaborare ce se stabilesc intre acestea). Construiti un mesaj si adaptati continutul acestuia in functie de tipul de comunicare: a) intra/interpersonala si de masa; b) ascendenta, descendenta, orizontala. 5. ELEMENTELE PROCESULUI DE COMUNICARE Indiferent de forma pe care o imbraca, orice proces de comunicare are cateva elemente structurale caracteristice : • existenta a cel putin doi parteneri (emitator si receptor) intre care se stabileste o anumita relatie; • capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale intr-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri (de mentionat faptul ca, in general, in orice proces de comunicare partenerii „joaca” pe rand rolul de emitator si receptor); • existenta unui canal de transmitere a mesajului. Procesul de comunicare ia astfel nastere ca urmare a relatiei de interdependenta ce exista intre elementele structurale enumerate mai sus. Aceasta relatie de interdependenta face ca orice proces de comunicare sa se desfasoare astfel: exista cineva care initiaza comunicarea, emitatorul, si altcineva caruia ii este destinat mesajul, destinatarul. Acest mesaj este o componenta complexa a procesului de comunicare, datorita faptului ca presupune etape precum codificarea si decodificarea, presupune existenta unor canale de transmitere, este influentat de dependenta modului de receptionare a mesajului, de deprinderile de comunicare ale emitatorului si destinatarului, de contextul fizic si psihosocial in care are loc comunicarea. Mesajul poate fi transmis prin intermediul limbajului verbal, neverbal sau paraverbal. Limbajul verbal reprezinta limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor. Limbajul nonverbal este limbajul care foloseste alta modalitate de exprimare decat cuvantul (gesturi, mimica etc.). Limbajul paraverbal este o forma a limbajului nonverbal, o forma vocala reprezentata de tonalitatea si inflexiunile vocii, ritmu l de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale. Alte elemente componente ale procesului de comunicare sunt feed-back-ul, canalele de comunicare, mediul comunicarii, barierele comunicationale. Feed-back-ul este un mesaj specific prin care emitentul primeste de la destinatar un anumit raspuns cu privire la mesajul comunicat. Canalele de comunicare reprezinta „drumurile”, „caile” urmate de mesaje. Exista doua tipuri de canale de comunicare: 1. canale formale, prestabilite, cum ar fi sistemul canalelor ierarhice dintr-o organizatie; 2. canale neformale stabilite pe relatii de prietenie, preferinte, interes personal. Canalele de comunicare au un suport tehnic reprezentat de toate mijloacele tehnice care pot veni in sprijinul procesului de comunicare (mijloace de comunicare): telefon, fax, calculator, telex, mijloace audio-video. Mediul comunicarii este influentat de mijloacele de comunicare; exista mediu oral sau mediu scris, mediu vizual. Filtrele, zgomotele, barierele reprezinta perturbatiile ce pot interveni in procesul de comunicare. Perturbarea mesajului transmis poate avea o asemenea intensitate, incat intre acesta si mesajul primit sa existe diferente vizibile. Perturbatiile pot fi de natura interna - factori fiziologici, perceptivi, semantici, factori interpersonali sau intrapersonali si de natura externa - care apar in mediul fizic in care are loc comunicarea (poluare fonica puternica, intreruperi succesive ale procesului de comunicare). In procesul de comunicare, „bariera” reprezinta orice lucru care reduce fidelitatea sau eficienta transferului de mesaj. In functie de caracteristicile pe care le au, barierele pot fi clasificate in bariere de limbaj, bariere de mediu, bariere datorate pozitiei emitatorului si receptorului, bariere de conceptie. Imaginati-va o situatie de comunicare complexa si identificati elementele unui proces de comunicare. Construiti un mesaj. Dati exemplu de cel putin doua coduri diferite de cel in care a fost construit mesajul vostru. Construiti un mesaj. Construiti apoi diferite mesaje ca raspuns la acesta care sa aiba caracteristicile unui feed-back cu valoare: a) pozitiva b) negativa c) de complicitate d) de indignare e) de supunere f) de bucurie g) de respingere h) de resemnare Bariere de comunicare Doctor Leonard Saules, de la Grand School of Business Universitatea Columbia, considera ca in procesul de comunicare pot interveni urmatoarele bariere: Bariere de limbaj: • aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane; • cel ce vorbeste si cel ce asculta se pot deosebi ca pregatire si experienta; • starea emotionala a receptorului poate deforma ceea ce acesta aude; • ideile preconcepute si rutina influenteaza receptivitatea; • dificultati de exprimare; • utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze. Barierele de mediu sunt reprezentate de: • climat de munca necorespunzator (poluare fonica ridicata); • folosirea de suporti informationali necorespunzatori; • climatul locului de munca poate determina angajatii sa-si ascunda gandurile adevarate pentru ca le este frica sa spuna ceea ce gandesc. Pozitia emitatorului si receptorului in comunicare poate, de asemenea, constitui o bariera datorita: • imaginii pe care o are emitatorul sau receptorul despre sine si despre interlocutor; • caracterizarii diferite de catre emitator si receptor a situatiei in care are loc comunicarea; • sentimentelor si intentiilor cu care interlocutorii participa la comunicare. O ultima categorie o constituie barierele de conceptie, acestea fiind reprezentate de: • existenta presupunerilor; • exprimarea cu stangacie a mesajului de catre emitator; • lipsa de atentie in receptarea mesajului; • concluzii grabite asupra mesajului; • lipsa de interes a receptorului fata de mesaj; • rutina in procesul de comunicare. Desi imbraca forme diferite, constituind reale probleme in realizarea procesului de comunicare, barierele nu sunt de neevitat, existand cateva aspecte ce trebuie luate in considerare pentru inlaturarea lor: - planificarea comunicarii; - determinarea precisa a scopului fiecarei comunicari; - alegerea momentului potrivit pentru efectuarea comunicarii; - clarificarea ideilor inaintea comunicarii; - folosirea unui limbaj adecvat. Identificati o situatie de comunicare conflictuala (fie una in care ati fost implicat, fie una la care ati fost observator); incercati sa identificati barierele de comunicare ce au contribuit la declansarea si mentinerea situatiei conflictuale. Ce credeti ca trebuia facut pentru ca aceste bariere sa fie inlaturate? Comentati concluziile pe care le puteti desprinde din aceasta analiza. Ce este comunicarea umana? In sens larg, comunicarea umana poate fi definita drept procesul de transmitere de informatii, idei, opinii, pareri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul. In literatura de specialitate definitiile sunt numeroase si diferite. In general putem considera ca exista comunicare atunci cand un sistem, o sursa, influenteaza starile sau actiunile altui sistem, tinta si receptorul alegand dintre semnalele care se exclud pe acelea care, transmise prin canal, leaga sursa cu receptorul. Care sunt principalele elemente ale unui proces de comunicare? • cel putin doi parteneri (emitator si receptor), intre care se stabileste o anumita relatie; • cod, cunoscut de ambii parteneri (de mentionat faptul ca, in general, in orice proces de comunicare partenerii “joaca” pe rand rolul de emitator si receptor); • mesaj; • mijloc de transmitere a mesajului; • feed-back (mesaj specific prin care emitatorul primeste de la destinatar un anumit raspuns cu privire la mesajul comunicat); • canale de comunicare; reprezinta "drumurile", "caile" urmate de mesaje (canale formale, canale neformale ); • mediul comunicarii este influentat de modalitatile de comunicare; exista mediu oral sau mediu scris, mediu vizual etc.; • barierele (filtrele, zgomotele) reprezinta perturbatiile ce pot interveni in procesul de comunicare: Procesul de comunicare ia nastere ca urmare a relatiei de interdependenta ce exista intre elementele structurale enumerate mai sus. Ce particularitati are un proces de comunicare? 1. rol -; a-i pune pe oameni in legatura unii cu ceilalti in mediul in care evolueaza; 2. obiectiv -; urmareste realizarea anumitor scopuri si transmiterea anumitor semnificatii; 3. stratificare -; tripla dimensiune: • comunicarea exteriorizata; • metacomunicarea; • intracomunicarea; 4. caracteristici: • se desfasoara intr-un context; • caracter dinamic; • caracter ireversibil; • in situatii de criza procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sfera mai mare de cuprindere; • semnificatia data unui mesaj poate fi diferita atat intre partenerii actului de comunicare, cat si intre receptorii aceluiasi mesaj; 6. Pericolele internetului Milioane de familii, din intreaga lume, utilizeaza zilnic internetul din diferite motive: educatie, cercetare, cumparaturi, investitii, postare de poze, descarcarea de materiale sau activitati de socializare. In zilele noastre spatiul virtual ofera o gama variata de beneficii si oportunitati dar si un set de riscuri care poate afecta viata unei familii sau a membrilor acesteia. Specialistii din domeniile IT si psihologia familiei, depun eforturi considerabile pentru a dezvolta solutii dezirabile de utilizare a spatiului virtual in scopul mentinerii sigurantei copiilor care intra in contact cu vasta lume a internetului. O data cu cresterea accesului la lumea virtuala a sporit si rata vulnerabilitatilor la care sunt expusi copiii care acceseaza internetul. Sunt tot mai frecvente cazurile de abuz psihic si emotional, care nu implica contactul direct cu abuzatorul. Agresorii se folosesc de interesul si motivatia copiilor pentru Internet si recurg la diferite actiuni si comportamente care uneori pot sa aiba consecinte extrem de neplacute asupra copiilor si adolescentilor. Serviciile de securitate pentru utilizarea internetului reprezinta o masura de protectie care poate sa reduca semnificativ accesul copiilor la site-uri necorespunzatoare, dar care nu inlocuiesc responsabilitatea parintiilor de a dezvolta si implementa un plan de protectie a intregii familii. Un astfel de plan de protectie implica un numar de reguli de baza care cresc siguranta familiei si care pot fi implementate cu usurinta odata ce parintii au fost informati in mod corespunazator. Adesea le spun parintiilor ca educatia copiilor din zilele noastre trebuie sa includa si componenta de utilizare a internetului. Parintii pot sa inceapa "educatia securitatii online" a copilului de indata ce acesta este interesat de utilizarea calculatorului. Pornografia Nu-i asa ca este primul pericol la care te-ai gandit? Internetul abunda in continut pornografic accesibil gratuit. Este usor sa vezi material pornografic chiar si accidental. Probabil ai dat click pe vreun link sau o reclama care te-a trimis intr-o pagina porno desi link-ul nu sugera asta. Chiar adulti fiind, putem accesa foarte usor continut nedorit. Este valabil si pentru copiii nostri. Grooming - agresiuni online Agresorii online pun in pericol securitatea copilului tau. Grooming-ul se refera la actiunile intreprinse in mod deliberat pentru ademenirea sau manipularea unui minor in scopul stabilirii unei legaturi emotionale cu acesta, pentru a-i reduce inhibitiile si pentru a-l face sa se apropie de hartuitor. Scopul este atragerea copilului in activitati de exploatare sexuala (cum ar fi prostitutia infantila sau producerea de pornografie infantila) sau de racolare in vederea traficului de copii. Mijloacele online cele mai folosite de catre agresori sunt: retelele de socializare, chat-urile, video chat-urile si webmail-ul. Alte pericole Violenta, droguri, secte religioase, terorism, societati secrete, agresiv (site-uri care promoveaza agresivitatea), informatii despre avort, pedofilie, zoofilie, adult (site-uri exclusiv pentru adulti), imagini care-i pot speria pe copii (copiii se pot speria foarte tare si pot ramane cu traume psihologice), jocuri de noroc, intalniri online, arme (promovarea sau vanzarea de armament), canibalism etc. Descarcarea de continut nedorit Warez (software piratat), virusi, spyware (programe care monitorizeaza toate activitatile, copiaza si trimit toate informatiile catre persoana straina), adware (programe care afiseaza reclame, urmaresc traficul de pe internet si comportamentul utilizatorului si trimit informatiile catre o sursa de pe internet), muzica si filme fara a detine drepturi de autor. Cum poate fi accesat continutul periculos? La cerere, atunci cand cunosti numele site-ului, accidental printr-un click pe un link sau o reclama fara sa stii ce se afla in spate, ca urmare a unei greseli de tastare sau din rezultatele motoarelor de cautare care adesea sunt departe de asteptarile noastre. 1. Ce este un SPAM? Este un mesaj publicitar sau ceva de genul DEVENITI milionar in timp ce dormiti. Prin definitie, este un mesaj NESOLICITAT. 2. Cum au aflat adresa voastra? Cel mai des, se fura adresele din mesajele care se trimit masiv, ca de exemplu, bancuri, informatii politice, etc., si care, la randul lor, sunt retrimise CU TOATA LISTA DE ADRESE DE EMAIL VIZIBILA. Dupa care, culmea, listele respective se vind sau se negociaza cu alti spammeri (autori si manipulatori de spam). 3. Ce-i de facut pentru a evita spamul? A. De fiecare data cand trimiteti un email la mai mult de 1 (un) destinatar, si nu este necesar ca acestia sa-si vada reciproc adresele, ca de ex. un banc, folositi modul BCC (Blind Carbon Copy). Modul BCC face ca lista destinatarilor SA NU APARA in continutul mesajului. FOLOSITI INTOTDEAUNA MODUL BCC! B. Atunci cand dati un FORWARD (redirectionare) pe un mesaj, dedicati doar cateva secunde pentru A STERGE TOATE ADRESELE ce provin din emailul anterior. 4. Ce sunt acele emailuri de genul: Salvati saraca fetita bolnava de cancer? Ei bine, toate, TOATE aceste emailuri care va cer sa faceti un FORWARD (redirectionare) sunt O MINCIUNA! Stergeti-le! Atentie: unele dintre ele sunt virusate sau contin alte surprize nedorite. NICIO COMPANIE (ca MICROSOFT, de exemplu) nu doneaza bani pentru redirectionarea acestor mesaje. NICIODATA SI NIMENI nu o face! 5. Si virusii? Nu trimiteti si nu deschideti (executati) fisiere .exe sau .doc, decat daca sunteti siguri ca provin dintr-o sursa de incredere. Acestea sunt modurile tipice de infectare cu virus. Nu este suficient sa aveti un antivirus instalat, pentru ca antivirusii INTOTDEAUNA sunt ramasi in urma. Iar intr-o campanie de spam, virusii se multiplica intr-o zi cu milioanele, iar antivirusii de-abia daca incep sa-i detecteze in cateva zile, saptamini sau chiar mai mult. 6. Si ce se intimpla cu linkul REMOVE dintr-un spam? ESTE DE ASEMENEA O MINCIUNA! Adica, atunci cand vi se trimite un spam (email nesolicitat) si vi se spune ca, daca vreti sa fiti eliminat de pe lista, sa raspundeti cu REMOVE, este numai pentru a verifica, din lista, care emailuri sunt reale si valabile. Raspunzindu- le, in mod automat si indirect nu faceti altceva decat sa le confirmati ca adresa voastra este reala, iar ei nu numai ca va trimit spam in continuare, ba chiar vind adresa voastra de email altor spammeri. NICIODATA sa nu raspundeti, NICIODATA! 7. Ce altceva pot sa mai fac? De fiecare data cand primiti un spam, puteti da un FORWARD (redirectionare) catre adresa abuse a acelui domeniu. De exemplu, daca primiti un spam de la niceprice@shopping. com, retrimiteti- l la abuse@shopping. com sau la postmaster@shopping .com. Acolo se vor ocupa ei de masurile ce trebuie luate contra spammerilor. NICIODATA sa nu cumparati nimic de la cei care va trimit spam! Povestea e-mail-urilor în lanț. Nu exista nicio fetita care moare de cancer, numita XXX, iar daca ar exista, fundatia YYYY , NU va dona nimic nimanui. Acest gen de emailuri este usor de verificat, intrand pe site-ul fundatiei si cautind detaliile. Daca ar fi adevarat, fiti siguri ca XXX s-ar afla pe site, cu fotografie a ei, si cu alte date. Intrati pe http://www.wish. org/home/ frame_chainlette rs.htm, unde se trateaza in particular chiar acest gen de email in lant. 8. Daca esti administrator de email, viziteaza, te rog, webul urmator, pentru a afla mai multe despre cum se combate spamul: http://spam. abuse.net/ Emailurile in lant sunt instrumente folosite de catre webmasterii paginilor porno, ale companiilor care vand orice, ale cazinourilor online, ale agentiilor de castiguri rapide, intr-un cuvant, firme care negociaza si vand liste de adrese email, precum si altele care se folosesc de spam pentru a exista. Scopul anunturilor in lant este de a se (re)trimite ceva de genul: 1. Ajutor pentru un copil bolnav. 2. Cum ca Ericsson/Nokia/ Motorola fac cadou telefoane celulare. 3. Virus nou: nu-l deschide pentru că îți stică P.C -ul (se numesc alarme false, sau hoax- es hoax-uri). 4. Bill Gates face cadou X000$ si o calatorie la Disney World daca... 5. Despre tipul care s-a trezit dimineata in sant, fara un rinichi. 6. Benzinarii care explodeaza din cauza celularelor. 7. Ace de seringa infectate cu SIDA in cinematografe. 8. Sulfat de sodiu in samponul tau. 9. Atacurile din parking-urile marilor centre comerciale. 10. Vei avea mare noroc, cu cat trimiti mai repede si la mai multe persoane acest mail. 11. Retrimite-l la cat mai multi, si de asemeni celui/celei care ti l-a trimis tie, ca sa-i arati cat de mult il/o iubesti. ...si multe altele care, in mod normal, apeleaza la sentimentele voastre umanitare, sau la dorinta de a vi se implini visurile, la speranta voastra ca, trimitind mai multe copii veti avea mai mult noroc in viata, la frica voastra ca anumite fapte (ca cele descrise in acele mesaje) vi s-ar putea intampla voua sau celor apropiati, la dorinta voastra de a trimite stiri interesante sau glume prietenilor vostri, etc., etc., etc... pentru ca, mai apoi, chiar aceste emailuri sa ajunga din nou la spammeri, imbogatite cu sute si sute de adrese de email, vizibile. Intre ele, ale voastre si a mea... Iata de ce, la putin timp, vom fi inceput sa primim spamuri, al caror expeditor este, de exemplu, 9022ux5mz@wangabang a50245.com, sau oricare altul, oferindu-ne servicii sau produse de care nu avem nevoie. Hackerii pot introduce prin email in calculatorul nostru celebrele programe Netbus sau BackOrifice, obtinand astfel controlul asupra PC-ului nostru, cu efecte profund maligne. Iar noi, fara sa stim, le retrimitem prietenilor nostri... Exista trei solutii de a opri aceste atacuri... Cele trei solutii: 1. Nu dati FORWARD (redirectionare pe NICIUN FEL DE EMAIL IN LANT. Este cea mai buna forma de a va proteja prietenii. 2. Daca totusi vreti neaparat sa dati FORWARD, cel putin trimiteti emailul cu adresele destinatarilor scrise in modul BCC (Blind Carbon Copy, copie oculta), si NU in TO (catre). Scriind adresele destinatarilor in BCC, cei care primesc lantul nu vor putea citi adresele celorlalte persoane carora le-ati mai trimis emailul, iar astfel se franeaza oarecum spamul. 3. Atunci cand veti retrimite un email cu FORWARD, stergeti mai intai din noul email adresele posibililor expeditori anteriori. Altfel spus, nu lasati scrisa in email nicio alta adresa, a nimanui, cu exceptia propriei voastre adrese. Cel putin, nu vom darui asa de usor spammerilor, adresele rudelor si prietenilor nostri. 7. Comunicarea nonverbală și paraverbală Comunicarea nonverbala apare prin manipularea factorilor nonverbali (personali si/ sau ai interlocutorului). Dintre acestia, cei mai importanti sunt: surâsul (zâmbetul), privirea aprobativa, strângerea de mâna, gesturi amical-familiare, contactul corporal (o bataie usoara pe spate, cuprinderea umerilor). Aceastea sunt forme paralele ale comunicarii ce pot sustine, dezvolta, nuanta sau, dimpotriva, diminua si contrazice mesajul comunicat verbal. Componentele Comunicării non-verbale: Mimica-privirea: deschisă sau evitantă, fixă sau mobilă; zâmbetul sau grimasele; mişcarea sprâncenelor, etc. Contactul vizual este foarte important în comunicare: s-a demonstrat că nu putem menţine contactul vizual cu o persoană necunoscută mai mult de 0.7 s (media este de 0.4 s). De asemenea s-a demonstrat că într-o conversaţie aproximativ 50-60% din timp comunicarea este susţinuta de contact vizuale intre cei 2 (sau mai mulţi) parteneri. Gestica - mişcarea mâinilor, bătutul din picior, privitul repetat la ceas, aranjarea ritmică a părului etc. Gesturile pot fi: obişnuite (ex: ridicarea degetelor de către elevi când vor să răspundă, ridicarea mâinii când vrei să opreşti u taxi, gestul de “la revedere”, etc); gesturi simbolice (ex: gesturile folosite în interiorul unor grupuri şi a căror semnificaţie este cunoscută numai de acestea). Postură -poziţia corpului: poziţie relaxată, deschisă, ocupând tot spaţiul în care stăm- încredere în propria persoană; utilizarea numai a unui colt de scaun, mâinile strânse la piept şi cu picioarele încrucişate – închidere, teamă, neîncredere în propria persoană; Atitudinea – relaxată, gravă, serioasă, închisă, respingătoare, deschisă, ezitantă etc Vestimentaţia - culorile, accesoriile, modelul hainelor, lungimea sunt toţi atâţia indicatori a sistemelor personale de valori: stil extravagant, clasic sau sport. Comunicarea paraverbala însoteste si coloreaza comunicarea verbala. Dintre factorii paraverbali al comunicarii, mentionam: tonalitate , ritm, intonatie , volumul vocii Fenomenul comunicarii umane isi tradeaza complexitatea prin faptul ca ea se produce chiar si atunci cand nu sta sub auspiciil intentionalitatii. Tot ceea ce compune existenta umana se regaseste in diferitele aspecte ale comunicarii. Se trimit si se primesc mesaje continuu, cu sau fara efort constient,comunicarea nefiind obiectivata numai in rostire, ci si in fiecare element de miscare ce construieste comportamentul uman. Comunicarea non-verbala impreuna cu cea verbala detrmina capacitatea individuala de exprimare,care permite jocul diversificat al interactiunilor sociale. In definitia data de ENATESCU comunicarea non-verbala desemneaza “ totalitatea modificarilor de comportament aparute in cursul actului comunicarii, in afara comunicarii lingvistice ,completand-o. Comunicarea extraverbala insoteste momentul concret al comunicarii fiind ,de obicei, paralele si sincrona cu comunicarea verbala,intarind-o, dandu-I culoare si stil, uneori suplinind-o” (1987,pag.48). Ceea ce reprezinta insa ineditul comunicarii non-verbale este un anumit spirit contradictoriu, pe care il dezvolta contextual, in anumite momente, fata de continutul comunicarii verbale. Pornind de la sintagma – nu este important numai ce se spune ci si in ce fel se spune – se poate constata ca interpretarea mesajelor variaza in functie de corespondenta semnificatii dintre comunicarea verbala si comunicarea nonverbala. Astfel, dincolo de comunicarea verbala se pot desprinde sensuri opuse afirmatiilor pe care aceasta le propune, in cazul in care nu este sustinuta de o anumita echivalenta simbolica de catre comportamentul non-verbal. Exista doua forme prin care comportamentul non-verbal poate devia sensul mesajului verbal, in functie de doua tipuri de elemente constitutive: elemente expresive asociate cuvintelor (ritm, intonatie,accent) si elemente expresive fizice (jocuri fizionamice, gesturi, posturi). Astfel, daca mesajul care se receptioneaza este interpretat si din perspectiva inflexiunilor prozodice,sensul afirmatiei initiale poate fi contrazis prin efectele paralingvistice, respective; iar daca se receptioneaza si se interpreteaza si formele de expresie fizica afirmatia risca sa fie anulata de efectele metacomunicarii. Deci,pentru a putea deosebi valentele de aprobare sau dezaprobare, de sinceritate sau ironie, de acceptare sau neacceptare, este iminenta necesitatea interventiei capacitatii de decodificare a semnificatiilor non-verbale ale mesajelor, comunicarea extraverbala fiind suma reactiilor voluntare dar si involuntare ale subiectului, fata de comunicarea in sine sau fata de partener.. Caracterul dual al comportamentului uman non-verbal sprijina teza evolutiei speciei umane. Daca pe de o parte comportamentul uman non-verbal este innascut (din punc de vedere biologic), determinand involuntar comunicarea spontana, pe de alta parte el este invatat (din punct de vedere cultural), determinand voluntar comunicarea controlata, adaptata situatiilor sociale. Elementele comunicarii non-verbale care se achizitioneaza treptat,in functie de experienta, ,,prin incercare si eroare,, reusesc sa disimuleze comportamentul uman non-verba dictat instinctual sau emotional intr-o forma acceptata social. Datorita caracterului socializator al comunicarii non-verbale, una din functiile sale este eminamente sociala. Cealalta functie, afectiv-expresiva, investeste comportamentul non-verbal al individului, cu conotatii emotionale specifice, variabil personalizate, care informeaza partenerii de comunicare asupra starii sale psihoafective. De fapt “ exista o integrare a functiei sociale si afective caracteristice comportamentului non-verbal.Continutul oricarei actiuni non-verbale cunoaste o parte descriptiva (mesajul) si una afectiva” (printr-unul sau mai multe elemente non-verbale aditionat interpretabile contextual.Ciofu,1989,pag.41). Pentru a intelege mai bine cum se produce comunicarea non-verbala este necesara detalierea mijloacelor prin care aceasta se exprima. SMITH a delimitat trei arii majore ale comunicarii non-verbale: comunicarea prin limbajul trupului, comunicarea si spatiul si comunicarea si timpul. LIMBAJUL TRUPULUI. Nu rareori din nevoia de cunoastere,subiectii isi exerseaza spiritul de analiza, urmarind sau ghicind caracteristici individuale ale persoanelor prin observare limbajului trupului. Acesta cuprinde elemente de expresie fizica, amintit anterior, si care se grupeaza in patru centre de interes analitic: expresiile faciale,gesturile si postura, vestimentatia si artifactele. EXPRESIILE FACIALE. Coefeicientul emotional, pe care individul il coreleaza constient sau inconstient cu mesajul verbal, poate reprezenta un indiciu orientativ asupra tipului temperamental, starii psihice de moment,asupra disponibilitatii sale spre comunicare cu persoana in cauza si asupra atitudinii sale in ce priveste comunicarea, in general sau in particular, de deschidere sau de refuz. Acest coeficient emotional este, in majoritatea cazurilor, determinat de tipuri de sentimente, care se exprima dupa KNAPP in sase expresii faciale de baza: surpriza, tristetea, mania, dezgustul (dispretul), buna dispozitie (fericirea) si frica. Acelasi mesaj verbal insotit de expresii faciale diferite se preteaza la interpretari diferite. Astfel, acesta poate fi intarit,completat sau poate atrage atentia asupra unor sensuri contradictorii care le descalifica pe cele intentionate de subiect. Jocurile mimice pot constitui mesaje pentru receptori chiar si independent de comunicarea verbala; in diferite situatii se recunoaste puterea expresiva a mesajelor non- verbale de constructie faciala, care nuanteaza si certifica indubitabil anumite semnificatii. Expresia ochilor are ponderea cea mai mare in transmiterea mesajului non-verbal facial; daca nu se traduce prin aprobare si interes poate pune sub semnul esecului intreg actul comunicarii. Expresiile faciale disponibilizeaza individul spre a fi cunoscut de catre ceilalti in dimensiunea sa intima, deoarece exprima instantaneu si valoric reactia sa de comunicare. Cea mai dezirabila expresia faciala in comunicare este zambetul sincer. El este reprezentarea placerii de a comunica si simbolul intelegerii interumane. GESTURILE. POSTURA. Gesturile sunt miscarile realizate cu ajutorul extremitatilor (maini, cap, picioare). Alaturi de postura (reprezentand pozitia corpului la un moment dat), acestea atentioneaza partenerii de comunicarea asupra starii de spirit a individului si constitue o sursa nelimitata de mesaje non-verbale. Unele gesturi au semnificatii precise (facand parte dintr-un sistem de semnalizare recunoscut social), altele se mainfesta dupa o logica spontana in functie de variabilele care intervin in actul de comunicare. Expresivitatea mainii este, dupa VASCHIDE, definitorie pentru comportamentul uman, in aceasi masura ca si expresivitatea vizuala; a “vorbi cu mainile” fiind cea mai frecventa asociere a limbajului verbal cu cel non-verbal avand un rol de subliniere, accentuare a mesajelor in spiritulrendundantei, ca o facilitare a intelegerii acestora de catre indivizi. Gesturile sunt de asemenea un barometru care poate masura gradul de implicare motivata a subiectului in comunicare. Ele servesc anumite scopuri cum ar fi: comunicarea de informatii si emotii, sustinand astfel discursul, exprima date despre imaginea publica a subiectului si pot constitui repere cultural-geografice de recunoastere etnica. Limbajul gestual poate reprezenta un indice al rafinamentului comportamental non-verbal, ca efect direct al nivelului de educatie. Mai pot fi mentionate inca doua aspecte ale comunicarii non-verbale care se incadreaza tot la categoria limbajului trupului, dar sunt mai putin relevante. VESTIMENTATIA.Vestimentati, ca arta a dezvaluirii de sine,are o deosebita influenta asupra primei impresii care, adesea stabileste un prim criteriu de apropriere intre indivizi, deci premisa comunicarii. Ea este considerata ca un mijloc de individualizare, prin stilul adoptat, reprezentand poza exterioara a individului. ARTIFACTELE. Artifactele desemneaza semnale asociate vestimentatiei care informeaza asupra rolurilor, intentiilor indivizilor. Sunt elemente identificatoare ale pozitiilor sociale si/sau profesionale. COMUNICAREA SI SPATIUL Interactiunile interpersonale se realizeaza la diferite “distante”, ceea ce permite intelegerea spatiului ca un criteriu de analiza a tipurilor de relatii de comunicare. Intre comunicarea intima si comunicarea formala exista o diferenta de distanta spatiala,de nivel de contact. STANTON (1992,pag.12) diferentiaza patru spatii care presupun “distante” ce conditioneazrelatiile de comunicare: spatiul intim(0-30 cm), spatiul personal (30cm-1.2 m) si spatiul public (peste 4 m). Nevoia de miscare, simtul posesiunii unui spatiu proprii existentei particulare, cerintele de adaptare a conditiilor spatiale l necesitatile individuale, definesc notiunea de teritoriu reprezentand distanta de la care sunt pregatiti iniivizii sa interactioneze cu ceilalti, intr-un anumit context. Distantele se pot modifica in functie de gradul de intercunoastere, de activitate sau de tipul de comunicare in care sunt angrenati indivizii. Distantele in comunicare pot constitui repere ierarhice ale relatiilor sociale,ale unui sistem propriu de aparare, ale nevoii de confort si ale disponibilitatii catre un tip sau altul de comunicare. Respectarea distantei intrpersonale reprezinta un drept uman reglementat de viata sociala. COMUNICAREA SI TIMPUL Timpul cronologic impartit in ani, luni, zile, ore,minute si secunde este o dimensiune organizatorica a vietii umane. Dar el nu este perceput de toti indivizii in acelasi fel, in sensul ca poate fi valorificat in functie de rezultatele activitatii proprii ca “timp pierdut” sau “timp castigat”. Fiecare persoana detine un sistem tipic de organizare interioara a timpuluiIn actul de comunicare,personale care il creeaza, se raporteaza atat la timpul cronologic, cat si la timpul interior,realizandu-se astfel interadaptareavietii interioare cu cea sociala. In concluzie toate persoanele constitue RESURSE ale comunicarii. Fiintarea sociala se perpetueaza prin transmiterea unilateral si/sau reciproca a a comportamentelor verbale si non-verbale in scopu ajustarii interpersonale; perfectibilitatea acestei fiintarieste surprinsa intr-un vechi proverb latin “DOCENDO DICIMUS”. Aceasta confera comunicarii calitatea de instrument al invatarii umane ca perspectiva a dezvoltarii si evolutiei spiritului in si prin fiecare persoana comunicanta. FACTORII DE OBSTRUCTIE A COMUNICARII UMANE BARIERA DE TEZAUR Dreptul la comunicare este garantat de principiul egalitatii naturale a indivizilor umani ceea ce face, insa, ca acest drept sa fie limitat indirect, este inegalitatea dintre acestia,in sensul acceptarii diversitatii interindividuale ca efect al procesului de socializare. Prin urmare, si fondul de cunostinte acumulate de fiecare individ este diferentait. Fondul de cunostinte sau de tezaur cuprinde si un anumit capital lingvistic, care ii permite individului sa opereze selectii din codurile pe care le-a asimilat, in scopul adaptarii la actul de comunicare. Cu cat acest capital se apropie de o anumita “rentabilitate” sociala, in termenii teoriei lui BOURDIEU (1970), cu atat posibilitatile de adaptare cu succes ale individului la relatiile de comunicare din viata sociala, cresc. BARIERA DE REZONANTA Un alt facor care poate altera posibilitatea reciprocitatii in comunicare este reprezentat de ceea ce CORNELIU MIRCEA numea “diferenta internivelica” (1979,pag/95). Sinele uman nu are sens sau realitate in afara unei alte fiinte care sa il reflecte si sa il defineasca. Dar in procesul devenirii psihice, acesta se descopera si se redescopera, se structureaza si se restructureaza continuu, atingan si depasind nivele de profunzime psihica.” De la un nivel la altul sinele se diferentiaza de sine pentru a se regasi pe sine redefinindu-se prin nivelul urmator mereu mai esential”, afirma autorul. Fiecare moment al comunicarii are un efect formativ asupra psihismului individual, care evolueaza in si prin fiecare persoana cu care intra in contact,nivelul de traire psihica fiind cu atat mai inalt cu cat sinele patrunde mai adanc in altul, deci cu cat intercunoasterea este mai avansata si mai verificata. Cu toate ca fiinta umana de dezvolta cu ajutorul fiecarei alte fiinte,in actul de comunicare nu se poate rezona cu plenitudine, daca diferenta internivelica sau stadiile de evaluare psihica sunt prea departate. Comuniunea reala in comunicare se bazeaza pe hemofilie, ceea ce presupune existenta unor nivele de traire psihica a persoanelor comunicante, corespondente, care sa permita o compatibilitate armonica si o “oglindire” nedeformata a uneia prin cealalta. BARIERA PSIHOLOGICA SI BARIERA “MECANICA” Factorii de natura psihologica,care freneaza procesul comunicarii,se situeaza, cel mai adesea,in afara controlului constient al individului. Se pot identifica de catre individ atunci cand se produc,ca facand parte dintr-o categorie sau alta, dar nu pot fi anticipati, pentru ca nu se produc dupa regului prestabilite, putandu-se ca, cel mult, unii dintr ei sa fie mascati. Exista cel putin doua categorii de factori care creeaza direct sau indirect dificultati de comunicare: starile psihice cu tenta depresiva si actele ratate. Starile psihice cu tenta depresiva au un caracter pasager dar sunt deosebit de influente asupra “deschiderii” spre comunicare; traversate de diferite angoase, inhibitii, frustrari, de plictiseala sau dezinteres, de lipsa de vointa sau speranta etc,acestea constitue un suport labil, defavorizant comunicarii. Alaturi de aceasta instabilitate psihica subiectiva,actele ratate, ca efect a ccea ce FREUD numea “mecanismul psihic al tendintei de uitare”specific uman, sunt manifestari involuntare care blocheaza partial comunicarea (1992,pag.403). Actele ratate iau frecvent forma diferitelor tipuri de lapsusuri. Acestea sunt confuzii sau erori de memorie care pot avea anumite consecinte semantico-sintactice ca: invertiri, anticipari sau impietriri ale unui cuvant, sau parti de cuvant, asupra cuvantului care le prcede, post pozitii sau prelungiri de prisos ale unor cuvinte, contaminari substitutii, etc. Unele dintre acestea pot constitui jocuri de cuvinte gustate de auditor dar, in general influenteaza negativ, nu atat comunicarea,cat persoana comunicanta care isi poate pierde curajul si increderea in puterea vorbelor sale. BARIERA DE STIL “Cuvintele pe care le alegem, vindeca sau imbolnavesc” - T.Arghezi Coerenta comunicarii este frecvent distorsionata de sindromul bravadei lingvistice In situatiile vietii sociale cotidiena si/sau chiar in situatii cu un profund caracter educativ se intalnesc persoane iresponsabile de impactul utilizrii neadecvate a unor cuvinte. Folosite excesiv se necontrolat unele dintre ele risca sa-si piarda sensul, altele nefiind corect selectate, perturba procesul de intelegere a mesajului, al carui continut cade astfel in dizgratie. Comunicarea ar trebui sa reprezinte o unitate intre forma si continut, pentru ca obiectivele sale sa poata fi atinse si sa-I fie confirmata astfel, calitatea de liant interindividual. Dar, acest principiu al unitaii dintre forma si continut este contrazis si compromis de diferiti indivizi a caror atitudine fata de comunicare sau infantila si lipsita de maturitate, sau ignoranta si lipsita de profesionalism. Aceste atitudini eronate perpetueaza un stil de exprimare , care denatureaza sensurile cuvintelor, influentand negativ indivizii in formare, prin popularizarea acestora, restrangand astfel posibilitatile de dezvoltare a culturii lingvistice. Pentru a putea exemplifica afrontul adus comunicarii, atat ca fenomen pus sub semnul dificultatilor de intelegere, cat si ca mijloc de xprimare individuala autoridiculizant, de catre atitudinile fata de aceast lipsite de simtul realitatii, mentionam unele dintre ele: SEMIDOCTISMUL – caracterizeaza persoanela care folosesc cuvinte sofisticate fara a le fi pe deplin cunoscut sensul acestora, considerand ca astfel isi evidentiaza “nivelul de cultura” pe care l-ar poseda. DEMAGOGISMUL – caracterizeaza persoanele care spun multe dar de fapt nu spun nimic, desi discursul este intesat cu tot felul de expresii polemice si pompoase. Acestea nu au insa nici o substanta semnificativa din care sa poata fi extrase ideile principale. SNOBISMUL – caracterizeaza persoanele care uzeaza de cuvintele “la moda”, pana la epuizarea consistentei lor semantice, pretentioase, unele de provenienta strainasau cu o rezonanta deosebita, care nu sunt preocupate decat de forma stilistica a mesajului, uitand de continut. PROLIXISMUL – caracterizeaza persoanele care isi incarca mesajul cu o multitudine de detalii inutile si neclare, ce sufoca esenta acestuia, in cazul in care ea totusi exista. PRETIOZITATEA - caracterizeaza persoanele care au un stil de vorbire pretios, nenatural, de un rafinament cautat si afectat, care devine adesea obositor si stresant pentru auditor. SOLECISMUL – caracterizeaza persoanele la care se mai observa reminescente ale analfabetismului, in sensul ca vorbirea lor este infestata de virusi dezacordurilor gramaticale. Spre deosebire de celelalte atitudini prezentate anterior, si care pot fi atat voluntare cat si involuntare, persoanele care sunt agramate, nu sunt ca atare in mod intentionat, dar aceasta nu reprezinta insa, o circumstanta atenuanta. Aeste sunt numai cateva atitudini fata de comunicare, la care se preteaza indivizii nu prea impacati cu limaba, in detrimentul pierderii adevaratelor sale functii. Ele nu fac decat sa ingreuneze comunicarea in general, sa induca false impresii asupra incapacitatii anumitor persoane de a comunica si sa anuleze placerea comunicarii. Trebuie constientizat, de asemenea, faptul ca, scopul primar al comunicarii este de a te face inteles iar tendinta de epatare nu constitue nici pe de parte conditia unui limbaj elevat. Competenta lingvistica relevanta se deduce din capacitatea de a adapta comunicarea si nu de a o complica. Foarte multa lume considera tacerea ca fiind o forma de raspuns. In mod cert este. Insa nu toata lumea reuseste sa primesca corect mesajul tacerii tocmai pentru ca tacerea lasa adesea loc de interpretari. Tacerea vorbeste ca orice alta comunicare nonverbala… Tacerea vorbeste foarte tare! aca am fi mai atenti la nonverbal, am putea ajunge mai aproape de raspunsul real al tacerii si am sti ce avem de facut. Tacerea este o forma de manifestare a ceea ce se intampla-n interiorul nostru fie in raport cu noi, fie in raport cu altii. Ea are forme diverse de manifestare si diverse sensuri. Unele sunt pozitive, altele sunt negative. Tacerea staruitoare este specifica caracterelor dificile, adesea incapabile sa ierte, sunt persoane ostile, incrancenate, ba chiar josnice uneori. Unii tac adesea pentru a obtine cuvinte, atitudinti, actiuni ce cred ca li se cuvin. De expemplu: intr-un cuplu, el se simte jignit de ceva si abordeaza steagul tacerii sperand ca ea, apucata de remuscari sa-si ceara scuze. Daca ea n-o va face, fie pentru ca dreptatea e pe la mijloc, fie ca el nu isi cere scuze in situatii similare sau apropiate, fie ca orgoliile sunt mari, fie ca nu realizeaza ca a gresit, atunci el va fi un nemultumit, se va simti frustrate Compromis, toleranta … daca nu reactionati la tacerile negative in nici un fel, inseamna ca-i aprobati tacerea si il ajutati pe cel ce tace, ca data viitoare, in raport cu voi, cu altii, sa procedeze la fel. Ba chiar il determinati sa isi fortifice actiunile si sa-si ascuta arma tacerii pe care cu prima ocazie o va infinge cu nonsalanta in voi. Tacerea ca stare de vinovatie este foarte des intalnita atat in randul copiilor cat si al oamenilor maturi. Este forma de aparare (si nu neaparat aprobare) a celui vinovat in raport cu ceilalti. Exemplu: mama isi cearta fiul iar acesta, decat sa o auda vociferand intr-una, mai bine tace si ia mima unui vinovat astfel incat sa scape din fata mustrarilor mamei. Un alt exemplu ar putea fi acesta: el stie ca a gresit cand nu si-a anuntat sotia ca intarzie.Atunci cand aceasta ii reproseaza acest fapt crezand ca asa-l va corecta, el prefera sa taca in semn de vinovatie. In alte situatii, el ar fi trebuit sa vina acasa si sa iasa din situatie cu umor dar, nici ea nu ar trebui sa-l corecteze prin reprosuri. A tine scorul e gresit. A tacea in acest caz este si mai gresit. Tacerile laborioase, sunt tacerile care-ti permit sa elaborezi fie un raspuns, fie o cale de actiune, fie un plan, etc. Acesta tacere este creativa-n felul ei, dar tot comunicarea este mai benefica. Ce ati spune daca v-ati anunta motivul tacerii apoi v-ati vedea de tacere pana intr-un punct in care tacerea trebuie sa fie inlocuita de comunicarea directa? Tacerile obositoare, sunt acele taceri care au legatura cu starea de oboseala a celui care o manifesta “Sunt obosita, nu am chef sa vorbesc!” dar au adesea legatura si cu faptul ca, cei care percep acea tacere ajung sa spuna “Am obosit sa astept un raspuns!” Tacerile provocatoare, sunt adesea utilizate in mod strategic de marii negociatori. Sa nu uitam ca negoiceri au loc zilnic nu doar la locul de munca, ci si acasa in sanul familiei sau in grupul de prieteni. Aceste taceri apartin de regula celor mai puternici si stategi oameni. Prin tacerea lor te provoaca sa ai o reactie, sa ai debit verbal si in acest fel ei afla ceea ce in alte conditii nu ai fi spus. Nu doar ca ei se pot controla bine, dar in aceasta forma te pot manipula pe tine foarte usor. Depinde de gradul de pregatire al fiecarei parti. Tacerea de tip indiferenta, este cea care doare cel mai mult. Cine si-ar dori sa fie parte neglijata intr-o relatie umana, in societate? Nimeni. De altfel, este forma cea mai dura de a pune la punct pe cineva. Cel care o manifesta, poate fi superficial sau foarte complex. Poate proceda corect sau incorect. Acesta forma de tacere este foarte des intalnita in toate tipurile de relatie. Este o forma distructiva deoarece poate omora sentimente, naste furtuni, razboaie interioare si exterioare si poate ucide orice urma de respect. Insa poate fi si pozitiva pentru ca te poate feri intr-o forma sau alta de a te explica-n fata unor superficiali, de a te consuma nervos in mod irational. Depinde mult in ce context este mainfestata. Insa trebuie sa fie clar, este greu in orice tabara te-ai afla. Fie ca taci, fie ca asisti la tacere. Nu iau acum in calcul nesimtirea, pentru ca acolo vorbim despre altceva. Tacerile stimulative sunt cele care ne fac pe noi toti sa continuam o poveste, o actiune, o stare. Cel care o practica ne ajuta in acest fel sa ne continuam pledoaria, dar il ajuta si pe el sa obtina informatii mai multe inainte de a emite un mesaj sau a afisa o reactie. Aceste taceri sunt adesea forme ale tacerii constructive, dar ca orice lucru bun, dus la extrem, poate deveni negativ. Genul acesta de tacere este adesea practicat de psihologi, preoti. Tacerile condamnari, sunt forme dureroase pentru cei ce le primesc, dar pot fi la fel de grele si pentru emitent. In acest mod, cel care tace dezaproba in mod radical ceea ce facem, spunem, etc intr-un context dat. Personal va recomand sa nu comandati pe nimeni sub nicio forma. Cine suntem noi sa-i judecam pe altii? Si aici nu ma refer la partea juridica, legislativa, ci la relationare. Tacerile furtuni sunt acele taceri in care corpul nostru exprima mai mult decat vorbele o pot face. Cel care practica tacera furtuna este agitat, dar are gura cusuta. Cel mai adesea acei oameni sunt nervosi si refuzand sa declare motivul, creaza distorsionari intre cuvinte si fapte, dar sunt in acord cu starile interioare ale lor. O furtuna de acest gen, naste furtuni si in exterior. Opunere mica, rezistenta mica. Legea atractiei functioneaza zi de zi. Tacerile pedeapsa sunt o alta forma prin care cel care tace transmite dureri. In interiorul lui a aprut o disarmonie, o durere atroce si raspunde la acestea dand dureri celor din jur. Cel ce tace este suparat, cel ce o primeste va deveni suparat. Aici apar fenomene precum “oglinda”, “labirintul”, “lantul”. Tacerile sfidatore, numite totodata si obraznice, persiflante, arogante sunt adesea actiuni ale unor oameni slabi, mici, mizeri care doar in acea forma-si pot manifesta superioritatea intr-o lume devastata de superficialitate si comercial. Cel mai adesea oamenii au tendinta de a raspunde la astfel de manifestari fie tot cu aceeasi moneda, fie cu una mai dura “tacerea de tip indiferenta” sau “tacerea care condamna”. Amintiti-va mereu ca oamenii vorbesc despre situatii negative mai des decat despre cele pozitive. Chiar doriti sa deveniti “populari” pentru partile voastre negative? Ceea ce nu inteleg cei care tac in mod voit, rautacios, egoist este ca in acest fel ei sunt primii care vor suporta consecintele absentei comunicarii directe. Sa supui pe cineva la tacere pentru ca asa vrei tu, fara sa comunici, este un act rau voitor. Primul care va suferi va fi cel care nu o intelege, nu o aproba, dar si cel care o manifesta va trece, oricat ar nega, prin stari deloc placute, fie in timpul tacerii, fie ulterior cand va suporta direct si implicit consecintele propriei taceri. Tacerea poate fi dejucata, corectata, modificata … dar nu raspunzand cu tacere la tacere. A raspunde cu ignorare la o ignorare, cu sfidare la ceva sfidator, cu furtuni la furtuni nu-s tocmai actiuni intelepte. Nu m-as rezuma aici si as spune ca-n opinia mea, cei care tac nu trebuiesc pedepsiti cu noi taceri, nu-i condamnati pentru tacerile lor si nu-i provocati prin alte forme de tacere ale voastre, mai precis nu raspundeti cu tacere la tacere, dar respectati tacerea cuiva daca acesta vi-o cere. Exemplu: “Astazi vreau sa petrec mai mult timp cu mine si de aceea este posibil sa fiu mai tacut, dar asta nu are lagatura cu tine, are legatura cu mine“ si aici intervine ceea ce scriam mai sus: meditatia, care este alta mancare de peste fata de tacerea in adevaratul sens al cuvantului. Tacerea este polul opus al comunicarii. Tacerea este o paranteza a vorbirii? Tacerea este mereu in opozitie cu vorbirea. Tacerea trage semnale de alarma si de o parte si de cealalta. Tacerea poate insemna atentionare, poate insemna concluzie. Tacerea si vorbirea au rolul lor semnificativ. Ele pot convietui impreuna si uneori se cer una pe alta in dansul comunicarii. Cuvintele rascolesc mereu tacerea. Tacerea poate fi insa si un instrument pentru cel care stie sa se foloseascade ea. Tacerea inseamna uneori autocontrol, neafisarea intentiilor, dar si inabusirea emotiilor. Tacerea iti acorda timp de gandire. Intr-o conversatie, tacerea este buna daca aceasta se transforma in ascultare activa. Tacerea te ajuta adesea sa comunici eficient ceea ce ai de spus, altfel cuvintele s-ar rostogoli la nesfarsit si ar fi spuse negandite. Se spune ca „cine vorbeste seamana, cine asculta culege”. Se mai spune in zona araba „nu deschide gura decat daca esti sigur ca ceea ce vei spune este mai frumos decat tacerea”. Cu toate acestea, tacerea poate fi negativa. Stiati ca-n India exista oameni numiti munivar? Acestia isi impuneau sa nu vorbeasca pe parcursul intregii lor vieti. Formele religioase ale tacerii pot fi interpretate in mai multe feluri, la fel si-n mistica. Va amintiti ca am spus ca exista si partile placute ale tacerii, si exemplificam cu tacerea intre doua sarutari, dar exista si taceri mai lungi la fel de placute precum plimbarea intr-un parc cand un el si o ea se tin tacuti de mana si pasesc agale fiecare cu gandurile si trairile lui. Anumite relatii de cuplu, de prietenie nu au nevoie de multe cuvinte. Ei comunica in astral foarte bine. Dar dincolo de acestea, tacerea deliberata dintre un el si o ea, duce la distrugerea cuplului. Indiferent ca el o impune, indiferent ca amandoi o consimtesc si o practica, din astfel de tacere nu se mai naste decat un viitor rupt. Societatea s-a construit pe cuvinte si se teme adesea de tacere. Conversatia este esentiala in pastrarea relatiilor sociale. Cuvintele sunt necesare dar adesea, tacerea vorbeste mai tare. Trebuie sa fi josnic sa-ti maltratezi iubitul, iubita cu tacere nejustificata, falsa si acoperita de minciuni cand de fapt tu intentionezi sa aplici o pedeapsa cruda.Trebuie sa fi un nimic pentru ca sa-ti chinuieti aproapele cu tacerea negativa. Trebuie sa fi un prefacut, mitocan ca sa te ascunzi in spatele tacerii. Iar daca crezi ca oamenii te vor tolera asa, trebuie sa fi prost. Tacerea poate naste situatii oribile. Rusine acelora care apeleaza la acesta forma mizera de comportament. Din pacate sunt multi astfel de oameni. Daca alegem sa tacem pentru ca ne este frica, pentru ca nu vrem sa suparam pe nimeni, pentru ca nu ne intereseaza sau consideram ca nu e treaba noastra, de fapt construim un zid al tacerii in jurul nostru, ne izolam si riscam ca si altii sa ne trateze la fel. Punctul 8 Sursa:www.gabrielapacea.ro 2009-2013 BIBLIOGRAFIE CIOLOCA, ION – “Psihosociologie şi pedagogie militară”, Editura Militară, Bucureşti, 1992 NOOMEN, G.W. – “Ştiinţa comunicării”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998 PETCA, IOAN – “Comunicarea în conducere – material documentare”, Bucureşti, 1992 STANTON, NICHI – “Comunicarea”, Editura Ştiinţifică şi Tehnică”, Bucureşti, 1995 Bonciu Cătălina , Instrumente manageriale psihosociologice, Editura ALL, BECK,2000; Cristea D – Structurile psiho-sociale ale grupului şi eficienţa acţiunii, Ed Academică Bucureşti 1984. Joiţa Elena- Management educaţional; profesorul-manager: roluri şi metodologie;Collegium, Polirom 2000 Iaşi; Pease, A Limbajul trupului.Bucureşti (1993) Ed Polimark. Prodan Adriana, Managementul de succes. Motivaţie şi comportament. Collegium, Polirom, Iaşi-1999; Manual de management educaţional, pentru directorii de unităţi şcolare-Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Editura PROGNOSIS, 2000, coordonator Şerban Iosifescu; http://anatolbasarab.ro/principalele-forme-ale-comunicarii/ Autor: Anatol Basarab Comments are closed.
|
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez