O primăvară plină de împlini, alături de cele mai frumoase cuvinte pe care eu le-am găsit despre femei: Imnul, cunoscut ca fiind a lui Iisus pentru femei „Cine nu își respectă mama, cea mai sacră fiinţă după Dumnezeul său, este nedemn de numele de fiu. Respectați femeia căci ea este mama universului și întreg adevărul creației divine se află într-însa. Ea este temeiul a tot ce este bun și frumos, după cum tot ea este germenele vieți și a morții. Ea îți dă naștere în chinuri, prin sudoarea tâmplei te crește și până la moartea ei, îi generezi cele mai grave neliniști. Binecuvânteaz-o și venereaz-o căci este singura ta prietenă adevărată, singurul tău sprijin pe Pământ. Și în același fel să vă iubiți soțiile și să le respectați căci ele vor fi mame mâine, și fiecare dintre ele va fi mai încolo strămoașa rasei sale. Sprijiniți-le pe femei, căci iubirea unei femei îl înnobilează pe bărbat, îi înmoaie inima împietrită, îmblânzește bruta din el și îl face un mielușel. Soția și mama sunt comori de neprețuit care sunt dăruite vouă de către Dumnezeu. Protejați-vă soția astfel încât ea să vă poată proteja pe voi și întreaga familie. Tot ceea ce faceți pentru soție sau mama voastră sau pentru o văduvă ați făcut pentru Dumnezeul vostru.” Da, copii..., iubiți-vă mama! Nimic nu este mai dulce decât mama. Viața nu vă aduce niciodată nicio altă dragoste care să facă atâta bine. (Euripide-variantă)
Comments are closed.
|
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez